Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 23:7 - Biblia în versuri 2014

7 Tu, tot mereu, să te ferești Ca pe nedrept să-nvinuiești, Pierzându-l pe nevinovat; Căci Eu nu-l iert pe vinovat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Ferește-te de acuzații false și nu-l ucide pe cel nevinovat sau pe cel drept, căci Eu nu-l voi considera drept pe cel vinovat.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Evită să pronunți sentințe greșite; și să nu îl omori (prin ele) pe cel nevinovat sau pe cel corect. [Pentru că niciodată Eu nu îl voi considera corect pe cel care este vinovat.]

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Ferește-te de învinuirea nedreaptă! Să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept, căci nu îndreptățesc răutatea.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Ferește-te de o învinuire nedreaptă și să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept, căci nu voi ierta pe cel vinovat.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Depărtează‐te de cuvântul mincinos și să nu ucizi pe cel nevinovat și pe cel drept; căci nu voi îndreptăți pe cel rău.

Gade chapit la Kopi




Exodul 23:7
24 Referans Kwoze  

De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,


„Întotdeauna, blestemat, Va fi cel care-a cutezat Ca sângele neprihănit Să-l verse, pentr-un dar primit!” Prin „Amin!”, întregul popor Va întări cuvântul lor.


Dragostea Lui cuprinde neamuri De oameni, pân’ la mii de ramuri. Fărădelegea e iertată, De către El. Este uitată Și răzvrătire și păcat, Însă, pe cel ce-i vinovat, Nu îl socoate fără vină Și-apoi nevinovat să-l țină. Fărădelegea săvârșită, De-naintași, e pedepsită În linia urmașilor Pân’ la al treilea neam al lor – Ba chiar pân’ la al patrulea, Pedeapsa Lui poate ținea!”


„Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.


De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.


Să vă feriți să nu furați; Nu vă mințiți, nu vă-nșelați Unii pe alții. Vă păziți


„Mânia Domnului pornește, Din cer, și se descoperește Față de cei ce nu-L cinstesc, Față de cei ce săvârșesc Nelegiuiri, voind să fie Înăbușit, în silnicie, Întregul adevăr, mereu.


Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”


Domnul este îndurător Și îndelung e răbdător, Însă tăria ce o are Este deosebit de mare. Nu-l va lăsa nepedepsit Pe cel cari, rău, s-a dovedit. Umblă-n vârtej și în furtună, Iar norii care se adună Sunt numai praful cel pe care Îl iscă ale lui picioare.


„Acela cari știe, din fire, Să umble în neprihănire, Cari fără vicleșug vorbește, Acela cari nesocotește Orice câștig ce, ne-ndoios, Numai prin stoarcere e scos, Cel care știe, mai apoi, Să-și tragă mâna înapoi, Să nu ia mită niciodată, Cel cu urechea astupată Să n-audă cuvinte scoase De gurile cele setoase De sânge, cel ce înțelege Că trebuie ochii să-și lege Ca astfel răul să nu-l vadă,


Cel care, pe nevinovat, Îl osândește, dar iertat E vinovatu-n fața lui, Scârbă-i în fața Domnului.


Domnul. Vei fi iar așezat, Acolo unde-ntâi ai stat. Pe locul tău, vei sta mereu, De te întorci la Dumnezeu Și dacă vei îndepărta Greșelile, din casa ta.


Să nu ucizi; iar de curvie,


De Domnul, s-a apropiat Și-a îndrăznit de-a întrebat: „Aceiași soartă vor avea Și buni și răi, asemenea? Pe toți, Tu ai să-i nimicești?


De-asemeni, grijă vei avea Ca strâmb să nu mărturisești, Pentru ca să-ți învinuiești Aproapele – seamănul tău.


Să nu bârfești, căci este rău. Să nu-ți ucizi seamănul tău. Eu, Domnul, sunt. Să te ferești


„Atunci când întâmpla-se-va Că doi se vor certa, cumva – Iar ne-nțelegerea iscată Se cere a fi judecată – Pe cel ce e nevinovat, Să-l lași să plece, imediat; Dar vinovatul dovedit, Are să fie osândit.


Cei răi, cu toții, se adună Să uneltească împreună În contra celor ce-s vădiți Precum că sunt neprihăniți. Ei osândesc, neîncetat, Doar sângele nevinovat.


Doamne, de necredincioșie Mă-ndepărtează! Fă să vie, Asupra mea, a Ta-ndurare, Ca să urmez Legea pe care Tu ai lăsat-o! Iată, eu


E hotărât: nepedepsit Nu va scăpa cel rău, nicicând; Însă sămânța celui blând – Neprihănit – va fi scutită.


Vai, o să fie de oricine, Care numește „răul” „bine”, Iar „binele” – la rândul său – Are să îl numească „rău”! Vai, de cel care o să vină, Spunându-i negurii, „lumină” Și-apoi lumina, se vădește Că, „întuneric”, o numește! Vai o să fie – vă pot spune – De cei ce dau amărăciune Și, drept „dulceață”, o numesc!


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite