Exodul 23:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Nu-mprăștia zvonuri aflate Și care nu-s adevărate. Cu cel rău, să nu te unești Și-apoi strâmb să mărturisești Spre-a scoate, din cuvântul tău, Folos – în urmă – omul rău.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ Să nu răspândești minciuni. Să nu te alături celui rău pentru a fi un martor mincinos.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Să nu propagi minciuni. Să nu fii complice cu cel rău făcând declarații mincinoase (care să îl favorizeze).

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Să nu accepți zvonuri false! Să nu te unești cu cel rău ca să dai o mărturie mincinoasă!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Să nu răspândești zvonuri neadevărate. Să nu te unești cu cel rău, ca să faci o mărturisire mincinoasă pentru el.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Nu primi zvon mincinos. Să nu întinzi mâna celui rău ca să fii martor nedrept.

Exodul 23:1 Referans Kwoze

Psalmi 101:5

Pe-acela care s-a vădit Că în ascuns și-a clevetit Aproapele, îl nimicesc. Pe-aceia cari, trufași, privesc, N-am să îi sufăr, niciodată.

Proverbe 19:5

Martorul care a mințit, Are să fie pedepsit Pentru că toți aceia care Sânt mincinoși, nu au scăpare.

Exodul 20:16

De-asemeni, grijă vei avea Ca strâmb să nu mărturisești, Pentru ca să-ți învinuiești Aproapele – seamănul tău.

Psalmi 35:11

Iată că martori mincinoși S-au ridicat acum, furioși, Și să vorbesc, ei mi-au cerut, De lucruri ce nu le-am știut.

Deuteronom 5:20

În urmă, grijă vei avea Ca strâmb, să nu mărturisești Voind să-ți învinovățești Aproapele – seamănul tău.

Levitic 19:16

Să nu bârfești, căci este rău. Să nu-ți ucizi seamănul tău. Eu, Domnul, sunt. Să te ferești

Revelația 12:10

Apoi, un glas, am auzit, În cer, cari astfel a vorbit: „Iată, venit-a mântuirea, Puterea, precum și-mplinirea Împărăției cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Și stăpânirea lui Hristos, Căci aruncat e-acuma, jos, Cel care îi pâra, mereu, Pe-ai noștri frați, la Dumnezeu.

Romani 3:8

De ce nu facem, rău, doar noi, Și s-așteptăm binele-apoi, Așa precum pretind cei care Spun, despre noi – de fiecare – Doar rele, oriunde s-au dus, Și zic că noi așa am spus? Pe acești oameni îi așteaptă, De-acuma, o osândă dreaptă.”

Proverbe 19:9

Un martor mincinos nu are Nici o speranță de scăpare, Ci au să fie pedepsiți Toți mincinoșii dovediți.

1 Petru 3:16

Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;

2 Timotei 3:3

Lipsiți, ei au să se vădească, De orice dragoste firească, Clevetitori, ne-nduplecați, Neîmblânziți și ne-nfrânați; La depărtare, se vor ține, Necontenit, de orice bine;

Efeseni 4:25

De-aceea, vreau să încercați Ca, de minciuni, să vă lăsați, „Și fiecare dintre voi, Să spună adevăru-apoi, Aproapelui”, căci noi dorim Ca, mădulare, să ne fim, Unii la alții. Iată, vreau,

Proverbe 24:28

Să nu vorbești necugetat De-al tău aproape, că-i păcat. Sau ai găsit, cumva, o cale, Să-nșeli cu spusa gurii tale?

Proverbe 21:28

Un martor mincinos pieri-va; Dar cel care s-asculte ști-va, Întotdeauna când vorbește Numai izbândă dobândește.

Proverbe 10:18

Cel care ura și-a dosit, Ca mincinos a fost găsit; Iar cine bârfe răspândește, A fi nebun se dovedește.

Proverbe 6:19

Omul care-n mărturisire Martor nedrept s-a dovedit, Și pe acel care-a stârnit, Cu voie – spre-ai vedea certați – Sfadă și ură, între frați.

Psalmi 15:3

Omul acel nu clevetește Cu limba lui, nu făptuiește – Nicicând, la nimeni – nici un rău, Și nici peste-un aproape-al său, Ocară, nu aruncă el.

Levitic 19:11

Să vă feriți să nu furați; Nu vă mințiți, nu vă-nșelați Unii pe alții. Vă păziți

Luca 19:8

Zacheu, însă, a stăruit, ‘Naintea Lui, și a vorbit: „Doamne, averea-mi împărțesc Și jumătate, dăruiesc, Săracilor; iar, de cumva, Năpăstuit-am, cu ceva, Pe orișicine, negreșit, Îi dau ‘napoi, tot, împătrit.”

Luca 3:14

Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”

Matei 19:18

„Care porunci?” – L-a întrebat. Iisus i le-a enumerat: „Să nu ucizi, să nu curvești, Minciuni să nu mărturisești,

Ieremia 20:10

În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”

Proverbe 25:23

Vântul din nord, când îl simțești, Vei ști că ploaia-l însoțește; O limbă care clevetește, Întotdeauna e urmată Numai de-o față supărată.

Proverbe 25:18

Cum buzduganul, greu, lovește, Cum sabia se prăvălește Și cum săgeata ascuțită Împunge – când e slobozită Din coarda arcului – la fel, Este cuvântul spus de cel Care e martor mincinos, Când îl va arunca, furios – Cu gând doar ca să facă rău – În contra aproapelui său.

Proverbe 19:28

Un martor care e stricat, De adevăr își bate joc Și de dreptate-n orice loc; Iar gura celor răi înghite, Cuvintele nelegiuite.

Proverbe 17:4

Cel rău, atent, va asculta Pe cel care va cuvânta, Dacă și-acela-i dovedit Că este un nelegiuit; Cel mincinos dă ascultare, Doar limbilor nimicitoare.

Proverbe 12:17

Cel care adevăr doar spune, Mărturisire dreaptă pune; Dar martorul cel mincinos, Să-nșele, este bucuros.

Psalmi 120:3

Ce-Ți dă El, limbă-nșelătoare! Ce îți aduce ție, oare?

Psalmi 27:12

Nu mă lăsa pe placul lor, În mâinile vrăjmașilor! Căci împotriva mea, furioși – Iată – stau niște mincinoși, Oameni cari suflă peste fire – În jurul lor – doar asuprire.

2 Samuel 19:27

Țiba, la tine, a venit Și doar de rău, el m-a vorbit. Să știi că împăratul meu, Ca îngerul lui Dumnezeu Întotdeauna-i pentru mine. Acum dar, fă cum crezi că-i bine.

2 Samuel 16:3

„Unde e fiul cel pe care, Știu că stăpânul tău îl are?” – David, în urmă, a-ntrebat. „E la Ierusalim aflat” – Țiba a zis – „pentru că el A glăsuit, în acest fel: „Iată că vremea a sosit, În care, cred că în sfârșit, Israeliții au să-mi dea Împărăția ce-o avea Al meu părinte, în trecut, După cum bine e știut.”

Exodul 23:7

Tu, tot mereu, să te ferești Ca pe nedrept să-nvinuiești, Pierzându-l pe nevinovat; Căci Eu nu-l iert pe vinovat.

Ioan 7:51

„A noastră Lege-a condamnat Un om, făr’ a-l fi judecat?”

Geneza 39:17

Omul, abia cât a intrat În casă, că l-a și luat, Nevasta sa, iute-n primire. Răstindu-se, i-a dat de știre De ceea ce s-a petrecut, În lipsa lui: „Evreu-a vrut – Doar ca să-și bată joc de tine! – Ca să se culce-acum, cu mine!

Proverbe 14:5

Un martor credincios nu minte; Dar unul mincinos, cuvinte Nedrepte – fără vreo măsură – Va arunca mereu, din gură.