6 Dacă un foc va izbucni Și mărăcini va întâlni În calea lui și se va-ntinde Și-apoi ogoru-l va cuprinde, Arzând grâul în snopi aflat – Sau lanul ce s-a înălțat – Cel ce-a pus foc și e de vină, Despăgubire dă, deplină.
6 Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg terenul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.
6 Dacă se declanșează un foc care aprinde spinii și apoi incendiază grâul adunat în snopi, grâul aflat încă în picioare sau întreg terenul agricol al cuiva, cel care a aprins focul să plătească întreaga pagubă.
6 Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină.
În orice pricini se vor pune – Referitor la-nșelăciune, Privind un bou sau un măgar, O oaie sau o haină chiar, Sau poate-un lucru ce-i pierdut Ce pare că a fost văzut, Căci despre el „Uite-l” se spune – Împricinații să se-adune, Și-n fața Domnului apoi, Să-și ducă pricina, cei doi. Acela care-i osândit de Dumnezeu, va fi silit, Tot – îndoit – să dea apoi, Aproapelui său, înapoi.
Dar, după roade, o să-i știți, Mereu, să îi deosebiți. Văzut-ați voi, pe cineva, Că poate aduna, cumva, Struguri, din tufele de spini? Smochinele, din mărăcini?
Dacă se va-ntâmpla, cumva, Și stricăciune, cineva, Unui ogor, îi va aduce, Sau unei vii – căci se va duce Să pască vita ce-o avea, Într-un ogor al altuia – Pentru tot ce a fost stricat, Stăpânul vitei obligat Este să-i dea răscumpărare, Celui ce paguba o are. Astfel, el trebuie să dea Cel mai bun rod ce-l vor avea Ogoarele sau via lui, Drept plată, păgubitului.
Dacă un om dă altuia Unelte, bani spre a-i ținea La sine-n casă, spre păstrare Și-apoi furate-s, hoțul care Astă hoție-a săvârșit, Va da-napoi tot, îndoit.