29 Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.
29 Să nu întârzii să îmi oferi (pe altar) ca sacrificiu acele fructe care se coc primele atât în recoltele tale, cât și în via ta. În același timp, pretind să Îmi dai pe primul născut dintre fiii tăi.
Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.
„Ascultă dar, al Meu cuvânt: Să-Mi pui deoparte, ca și sfânt, Pe orișicare-ntâi născut, Pe cari poporul l-a avut. Primii născuți în Israel, Ai Mei sunt. În același fel, Va trebui să faceți voi, Cu dobitoacele apoi. Primul născut dar, la un loc – Fie că-i om sau dobitoc – Să-l pui deoparte, ca și sfânt, Căci toți aceștia, ai Mei sânt.”
S-aduci, în casa Domnului, Pârga din roada câmpului. Iedul care a fost tăiat, Nu-l fierbe-n laptele luat, ‘Nainte, de la mama lui – Deci de la mama iedului.”
Și nu doar ea – vedeți și voi – Suferă-acuma, ci și noi – Aceia cari am dobândit Primele roade ce-au venit Din partea Duhului – când stăm Și, înfierea, așteptăm – Adică o răscumpărare A trupurilor pieritoare.
„Vai, mie! Parcă sunt aflat La strâns de poame și-adunat Bobițele strugurilor, După culesul viilor! Nici un chiorchine, via n-are! Nu-i o smochină, de mâncare, Așa precum sperasem eu, Cum ar fi vrut sufletul meu!
Oricare-ntâi născut, se știe Că trebuie să mi-l dai Mie. Chiar dacă vaca l-a făcut, Chiar dacă oaia l-a născut, Toți cei de parte bărbătească, Mie să Mi se dăruiască!
Să iei oricari întâi născut – Chiar de-i de dobitoc făcut, Sau e de vitele pe care O să le aibă fiecare – Dacă-i de parte bărbătească, Fiindcă o să trebuiască A fi-nchinați, toți, Domnului, Pentru că toți vor fi ai Lui.
Pe muntele cel sfânt, pe care Țara lui Israel îl are – Pe muntele cel sfânt al Meu – Casa lui Israel, mereu – Adică cei ce au să fie În țară – Îmi vor sluji Mie. Acolo, parte vor avea Ei, de bunăvoința Mea. Voi cere daruri de mâncare Și roadele dintâi pe care O să veniți să Mi le dați, Cu tot ce o să-Mi închinați.
Întreg poporul a făcut Așa precum i s-a cerut, Căci din belșug, cu toți au dat Rodul dintâi ce-a fost luat Din grânele câmpiilor, Din mustul dat de via lor, Din untdelemn și-apoi din miere. Au dat cu toții, cu plăcere, Din roadele ce le-au avut – Din cele care s-au făcut Întâi și-ntâi pe-a lor câmpie Și primele din a lor vie – Căci au plătit, fără-ndoială, Atunci, din toate, zeciuială.
Din Bal-Șalișa, a venit, Atunci, un om care-a voit – Din primul rod ce îl avea – Un dar, lui Elisei să-i dea. Pâine din orz, omul făcuse Și douăzeci, cu el, aduse. Un sac cu spice-a mai adus. Atuncea, Elisei a spus: „Fă bine, dă la fiecare – Din acești oameni – de mâncare.”
Vei ține prima sărbătoare – Cea a azimilor – în care, Azimi mânca-vei, negreșit – Așa precum ți-am poruncit, În șapte zile, cât va ține Praznicu-acesta, pentru tine. Veți ține astă sărbătoare, În luna spicelor, în care, Voi – din robie – ați ieșit, Când din Egipt v-am izbăvit. Cu brațe goale-atunci, să știi Ca înainte-Mi, să nu vii.
Un miel, vei da răscumpărare Pentru întâiul pui ce-l are O măgăriță. De nu vrei Să îl răscumperi, ai să-l iei Și-apoi, de gât, ai să îl strângi, Căci trebuie ca să i-l frângi. Ai să plătești răscumpărare, Întâilor născuți pe care Ai tăi feciori îi vor avea. Să nu vii, înaintea Mea, Cu mâna goală. Să lucrezi
De-asemeni, o să mai primești Rodul dintâi al câmpului, Care adus e, Domnului. Din ele, va putea oricine – Care din casa ta provine – A folosi, pentru mâncat: Trebuie doar a fi curat.
„Află acuma, că vițelul, Iedul apoi, precum și mielul, Proaspeți născuți, să mai rămână, Cu mama lor, o săptămână. De-aceea zic, luați aminte: De-a opta zi doar, înainte, Poate a fi un dobitoc, Adus drept jertfă arsă-n foc.
„Pe orice-ntâi născut – mereu – Să îl închini, lui Dumnezeu, Dacă-i de parte bărbătească Și în cireadă-o să se nască, Sau poate-n turma ta de oi. Pe cel dintâi născut, apoi – Al vacii tale – să nu-l pui La muncă. Lâna mielului Întâi născut, vei fi oprit Ca să o tunzi. Deci, folosit,