Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 22:17 - Biblia în versuri 2014

17 Când tatăl fetei nu voiește Să își dea fiica, trebuiește Ca omul care-i vinovat – Acela care s-a culcat Cu ea – să o despăgubească Și în argint să îi plătească Zestrea care e cuvenită Femeii care se mărită.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i-o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dacă tatăl ei refuză să i-o dea ca soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei cuvenite fetelor.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Dacă tatăl ei nu va voi nicidecum să i‐o dea, el va cântări argint după zestrea fecioarelor.

Gade chapit la Kopi




Exodul 22:17
9 Referans Kwoze  

Cereți-mi zestrea ce-o veți vrea, Și daruri multe! Veți vedea, Că tot ce-mi cereți, căpătați, Dacă, pe Dina, voi mi-o dați.”


Saul, atunci, a glăsuit: „Mergeți la David înapoi, Și astfel să îi spuneți voi: „Iată-mpăratul nu îți cere Să-i dai nici zestre, nici avere, Ci doar un lucru, de-ai putea: O sută de prepuțuri vrea – Din ale Filistenilor. Atunci, pentru tot răul lor, El o să fie răzbunat.” Așa vorbea, căci a-ncercat, Ca Filistenilor să-i cadă David, în felu-acesta, pradă.


Pentru păcatul săvârșit, Omul acel va fi silit Ca, în argint, să îl plătească Pe tatăl ei – să-i dăruiască Cincizeci de sicli – iar pe ea, El, de soție, să o ia; Va fi oprit să o gonească, Din casă, cât o să trăiască, Pentru că el, când a-ntâlnit-o, A prins-o și a necinstit-o.


Efron, vorbirea, și-a sfârșit. Avram, pe loc, a cântărit Argintul ce i-a fost cerut Și târgul, astfel, s-a făcut.


Și-a zis: „Frumos dar mi-a fost dat, De Domnul, iar al meu bărbat La mine doar, va fi găsit, Căci șase fii, i-am dăruit. Ea, „Zabulon”, copilului, Îi spuse, iar numele lui, Se tălmăcește „Locuință”. Lea avea acea credință, Că Iacov n-o s-o părăsească, La ea venind să locuiască.


Atunci când întâmpla-se-va Ca să se ducă cineva, La cei care, cu morți, vorbesc – Sau la acei care ghicesc – Ca împreună să curvească, Mânia Mea o s-o simțească, Din plin și-ndată, omu-acel: Îmi voi întoarce, către el, Fața, spre nimicirea lui, Din mijlocul poporului.


Nimeni să nu fie la tine, Care, prin para focului, Să-i treacă pe copiii lui; Să nu fie vreun ghicitor, Să nu fie vreun cititor În stele-apoi, sau cineva Cari are meșteșug, cumva, De-a da vești despre viitor, Ori meșteșug de vrăjitor,


De mult murise Samuel. Întreg poporul Israel, La Rama, la înmormântat, Chiar în cetatea-n care-a stat. Saul – din țară – i-a gonit Pe toți cei care s-au vădit Precum că, morții, îi chemau, Și pe toți cei care ghiceau.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite