Atunci când se aflau pe drum – Moise, să-l facă, a cerut. Altaru-acela s-a făcut După cum Dumnezeu a zis, Și după cum Moise a scris În paginile legii lui. Deci pietrele altarului N-au fost cioplite-n nici un fel, Căci n-a trecut fier, peste el. Au fost aduse-apoi, în dar, Arderi de tot, pe-acel altar, Precum și jertfe cu menire De a-I aduce mulțumire Lui Dumnezeu, în acest fel, Căci l-a-nsoțit pe Israel.
Altar, vreau să-Mi înalți tu, Mie. Acesta, din pământ să fie, Căci pe acest altar, socot Să-ți aduci arderea-de-tot, Jertfe de oi și boi, pe care Le dai ca jertfe de mâncare. Oriunde am să Mă găsesc – Și de-al Meu nume-Mi amintesc – Pe tine, te voi căuta Și te voi binecuvânta.
Pietrele-n ziduri folosite, Mai înainte-au fost cioplite Și astfel, casa s-a zidit, Fără să se fi auzit Ciocanele care băteau. Nici chiar securi nu trebuiau. N-au fost dar, întrebuințate Uneltele din fier lucrate.
Apoi, în fața meselor Cari fost-au ale jertfelor, Mai erau patru rânduite, Făcute din pietre cioplite. Pe-aceste mese se puneau Sculele ce se foloseau Pentru a fi înjunghiate Vitele care erau date Ca jertfe care se socot A fi drept ardere de tot. Pe ele-apoi se mai puneau Uneltele ce foloseau Pentru a fi înjunghiate Și celelalte jertfe date. Aceste mese se vădeau Că-n înălțime-un cot aveau, Un cot jumate în lungime Și-un cot jumate în lățime.
Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.