Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 19:6 - Biblia în versuri 2014

6 Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 voi Îmi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă». Acestea sunt cuvintele pe care să le spui fiilor lui Israel“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Veți fi un regat al Meu format din preoți; și veți forma o națiune sfântă.» Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le spui israelienilor!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Îmi veți fi o împărăție de preoți și un popor sfânt». Iată, acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israél”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.’”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei vorbi copiilor lui Israel.

Gade chapit la Kopi




Exodul 19:6
37 Referans Kwoze  

Tu ai făcut, din ei, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, O minunată-mpărăție De preoți, care au să vie – Căci rânduiți astfel, ei sânt – Să-mpărățească, pe pământ!”


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


Celui care-a făcut, din noi, O-mpărăție mai apoi, Și ne-a făcut preoți, mereu, Pentru-al Său Tată, Dumnezeu – Să fie slava și, din plin, Toată puterea-n veci! Amin.


„Voi, pentru Domnul, pe pământ Alcătuiți un popor sfânt. Pe-al vostru neam, El l-a ales. Dintre popoare v-a cules Și-apoi, deoparte, ați fost puși Și-n astă țară-ați fost aduși.


Pentru-al tău Domn, tu, pe pământ, Vei fi, mereu, un popor sfânt – Așa precum El ți-a jurat – Dacă vei merge, ne-ncetat, Numai pe calea Domnului Și vei păzi porunca Lui.


Atuncea, ei vor fi chemați „Popor sfânt și Răscumpărați Ai Domnului”; ție-ți vor pune Un nume nou și îți vor spune Că ești „Cetatea căutată, Nepărăsită niciodată”.”


Astfel, deasupra tuturor, Se va-nălța al tău popor. Întâietate vei avea În slavă și de-asemenea, Pe lângă faimă, măreție Urmează ați fi dată ție, Iar între neamuri, pe pământ, Tu ai să fii un popor sfânt Pentru-al tău Domn și Dumnezeu, Așa precum s-a spus mereu.”


„Tu, fiilor lui Israel, Să le vorbești, în acest fel: „Fiți sfinți, precum sfânt sunt și Eu, Eu Domnul, al vost’ Dumnezeu.


„Vă-ndemn dar, fraților, mereu, Pentru ca Domnul Dumnezeu Să vă arate îndurare, Să vă aduceți, fiecare, Al vostru trup, drept jertfă vie, Cari sfântă trebuie să fie, Spre-a fi plăcută Domnului, Căci ea, apoi, în fața Lui, Are să vi se socotească Slujbă a fi, duhovnicească.


E sfânt și fericit cel care A dovedit că parte are De-această primă înviere. Asupra lui, nici o putere – A doua moarte arătată – N-o să mai aibă, niciodată. Aceștia, toți, vor fi, mereu, Drept preoți ai lui Dumnezeu, Precum și-ai lui Hristos Iisus, Domnind cu El, precum s-a spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.


Dacă-ndrăznește cineva, Ca Templul Domnului, cumva, Să-l nimicească, o să fie Zdrobit, de-a Domnului mânie. Căci Templul Său e sfânt; și-apoi, La fel, tot sfinți, sunteți și voi.


În timp ce voi veți fi numiți Drept preoți ai lui Dumnezeu, Căci o să Îl slujiți, mereu. A neamurilor bogăție, Numai la voi, are să vie, Iar cu a lor fală, apoi, Aveți ca să vă făliți voi.


Fiți sfinți, fiindcă Eu sunt sfânt, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt. Eu sunt Cel care v-am ales. Dintre popoare, v-am cules Și-apoi, deoparte, Eu v-am pus, Să fiți ai Mei, precum v-am spus.


Nimeni dar, mâna, nu va pune, Ca să mănânce-o mortăciune, Ci să o dați străinilor Cari sunt la voi – vindeți-o lor; Căci pentru Domnul, pe pământ, Voi toți sunteți un popor sfânt. În lapte, de la mama lui, Să nu fierbi carnea iedului.”


Dar să nu meargă, la perdea, Cari înlăuntru e aflată. Să nu se-apropie, vreodată, Nici de altarul Domnului – Din pricina metehnei lui – Ca nu cumva să-Mi necinstească, Prin meteahana sa trupească, Locașurile Mele, sfinte. De-aceea, să luați aminte, La tot ce Eu vă poruncesc: Eu Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”


În țara lor, Eu v-am adus Și face-voi precum am spus: „Veți stăpâni, în țara lor, Căci Eu o dau ăstui popor. O veți avea în stăpânire. În ea – precum v-am dat de știre Și-i potrivit cu a Mea vrere – Va curge doar lapte și miere.” Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu. De-asemenea, Eu sunt Cel care Alesu-v-am, dintre popoare.


Doresc ca fiecare frate Să afle, de scrisoarea mea. Vă rog fierbinte dar, ca ea A fi citită tuturor, Adică-n fața fraților.


El a vorbit poporului: „De-asculți de glasul Domnului, Făcând numai ce este bine În fața Lui, dacă vei ține Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Atuncea nu vei fi lovit, Cu bolile ce au venit Pe Egipteni și-al lor pământ, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt – Acela care, pe-a ta cale, Îți vindecă rănile tale.”


Să Îmi fiți sfinți. Să nu mâncați Din carnea ce o s-o aflați Pe câmp, de fiare sfâșiată. Ea trebuie-a fi aruncată. Luați-o, cu-ale voastre mâini, Și aruncați-o-apoi, la câini.”


M-ai așezat, astfel, mai mare, Peste poporul Tău, cel care E-atât de mult, încât nu poate Nimeni, acum, a-l mai socoate.


Căci Tu ești Cel ce ne-a ales Și dintre neamuri ne-a cules, Drept moștenire să Îți să fim Și-apoi, mereu, să Te slujim. În felu-acesta ne-ai vorbit, Prin Moise, când i-ai izbăvit Pe-ai noști’ părinți, precum se știe, Din a Egiptului robie!”


Pentru vecie – negreșit – Pe Israel l-ai întărit, Și Dumnezeu – precum ai vrut – Pentru popor, Tu Te-ai făcut.


Află dar, că te prețuiesc Și pentru că Eu te iubesc, Am să dau oameni pentru tine. De-asemenea, ia seama bine, Popoarele la schimb vor sta, Căci le dau pentru viața ta.


Apoi – în urmă – dintre ei, Îi voi alege pe acei Pe care o să-i vreau ca Mie, Leviți și preoți, să Îmi fie. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.


Atunci, întregul Israel Era cu Dumnezeu, căci el, Lui îi fusese închinat Fiind mereu asemănat Cu roadele dintâi luate Din țarinile-mbelșugate. Cei cari din ele se-nfruptau De-ndată vinovați erau Și-apoi venea asupra lor, Valul nenorocirilor.”


Doar o poruncă, Eu le-am dat Și-n acest fel am cuvântat: „Să ascultați de glasul Meu, Căci sunt al vostru Dumnezeu. Umblați precum am poruncit, Pe căile ce le-am gătit, Pentru ca astfel, voi să fiți, Întotdeauna, fericiți.”


Căci după cum e dovedit Un brâu, de coapse, că-i lipit, Iată că Mi-am lipit – la fel – Familia lui Israel Și a lui Iuda, să Îmi fie Laudă, slavă și mândrie, Să-Mi poarte Numele, mereu, Căci le-am voit popor al Meu. Ei însă nu M-au ascultat.


„Dintre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, pe voi Eu v-am ales. Pentru că astfel v-am cules Și pentru că Eu am văzut Ce multe rele ați făcut, Am să vă pedepsesc acum.


„O tablă – de aur curat – Să faci. Pe ea, va fi săpat Întocmai precum se sculptează Când pe peceți se încrustează. Aste cuvinte să le pui, Pe ea: „Sfințenie Domnului”.


La Moise și Aron s-au dus Bărbați-aceia, și le-au spus: „Destul! Întregul Israel E sfânt, iar Domnul e cu el! De ce doar voi tot încercați, Mereu, ca să vă ridicați, Peste-adunarea Domnului, Mai sus decât poporul Lui?”


În Iuda, Domnul Își găsise Un loc anume, pe pământ, Pentru locașul Său cel sfânt. Stăpân ajunse Domnu-astfel, Peste întregul Israel.


„Eu voi rămâne credincios Întotdeauna – ne-ndoios – Față de legământul Meu, Pe cari cu voi l-am făcut Eu, Când de la Egipteni din țară, Cu al meu braț v-am scos afară! În al vost’ mijloc, tot mereu – Iată – se află Duhul Meu! De-aceea zic: În orice vreme, Voi nu aveți de ce vă teme!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite