Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 19:17 - Biblia în versuri 2014

17 Moise, poporul, și-a luat Și către munte s-a-ndreptat, Șezând apoi, la poala lui, Spre-ntâmpinarea Domnului.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu, și au stat la poalele muntelui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Moise a scos poporul din tabără ca să Îl întâmpine pe Dumnezeu. Oamenii au stat în apropiere de baza muntelui.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu. Și au stat în picioare la poalele muntelui.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, și s-au așezat la poalele muntelui.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Și Moise a scos pe popor din tabără ca să întâmpine pe Dumnezeu și au stătut la poalele muntelui.

Gade chapit la Kopi




Exodul 19:17
8 Referans Kwoze  

Să v-amintiți de ziua-n care, A lui Israel adunare, În fața Domnului s-a dus – Chiar la Horeb – iar El mi-a spus: „Strânge acum, poporul Meu, În fața Mea, pentru că Eu, S-asculte vreau, să ia aminte, La ale Mele mari cuvinte, Ca să se teamă, tot mereu – Cât va trăi – de Dumnezeu.”


Eu, între voi, m-am așezat, Și Dumnezeu, căci v-ați speriat Atunci, de focul Domnului. Eu v-am vestit cuvântul Lui, Căci sus, pe munte, m-am urcat. Domnu-n ăst fel a cuvântat:


Moise acesta e acel Ce-n mijlocul lui Israel – Cu îngerul cari i-a vorbit De pe Sinai și însoțit De-ai noști’ părinți – a căpătat Cuvinte vii și ni le-a dat Nouă apoi. Dar, cum se știe,


Pentru că nu e-ngăduit, Ca acest munte, înadins, De mâini de om, a fi atins! Oricine face-va altfel Și-atinge-va muntele-acel, Să fie omorât pe loc – Fie el om, sau dobitoc! Cu pietre, să îl omorâți, Sau cu săgeți să îl loviți. Când trâmbița are să sune, Întreg poporul să se-adune, Și doar apoi – cu tine-n frunte – Să se îndrepte către munte.”


Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.


Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.


Poporu-ndată a-mplinit Tot ceea ce s-a poruncit. În fața cortului, a pus, În urmă, tot ce s-a adus, Și-ntreg poporul adunat, În fața Domnului, a stat.


Atunci voi v-ați apropiat, De munte și smeriți ați stat. Muntele-ntreg era aprins, Iar flacăra ce l-a cuprins, Până la cer s-a înălțat. Totul, în jur, s-a-ntunecat De nori cari încercau să iasă Din negura aceea deasă.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite