10 Ietro, apoi, a cuvântat: „Să fie binecuvântat Domnul, care v-a izbăvit Și din Egipt v-a dezrobit! Să fie binecuvântat Domnul, care-a eliberat Pe al lui Israel popor, Din țara Egiptenilor, Din mâna Faraonului!
10 Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Care v-a eliberat din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, Care a eliberat poporul din mâna egiptenilor.
10 Iétro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, care v-a eliberat din mâna egipténilor și din mâna lui Faraón, el, care a eliberat poporul din mâna egipténilor!
10 Și Ietro a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, El, care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor!
10 Și Ietro a zis: Binecuvântat să fie Domnul care v‐a izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna lui Faraon, care a izbăvit poporul de sub mâna egiptenilor!
Iar Ahimaț – din depărtare – A început să strige tare: „Hei, împărate! Vin la tine Cu vești cari toate sunt de bine!” Când a ajuns, s-a închinat, Zicându-i: „Binecuvântat Să fie Domnul! Am văzut Că El, dreptate, ți-a făcut Și-n mâna noastră i-a lăsat Pe cei care au ridicat Brâul, în contra ta-mpărate.”
Și binecuvântat să fie Cel Prea Înalt, în veșnicie, Pentru că El te-a ajutat Și pe vrăjmașii tăi i-a dat, Azi, în puterea mâinii tale, După plăcerea voii Sale!” Avram ascultă cu sfială Și-apoi, îi dete zeciuială.
„Să fie binecuvântat Al nostru Domn, neîncetat! Și binecuvântat e Cel Cari Domn îi e, lui Israel, Pentru că și-a răscumpărat Poporul, când l-a cercetat!
Să fie binecuvântat Dar, Dumnezeu, neîncetat – El, Tatăl Domnului Iisus – Cel care, nouă, ne-a adus, Acuma, o nădejde vie, Prin marea Sa mărinimie – Față de noi – căci ne-a născut Din nou, prin ceea ce-a făcut, Când, pe Hristos, L-a înviat Dintre cei morți. Astfel, ne-a dat,
Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.
Solomon zise: „Ne-ncetat, Să fie binecuvântat Domnul și Dumnezeul care Poporul Israel Îl are, Acela ce-a vorbit, mereu, Cu cel cari fost-a tatăl meu, Cel care, azi, a împlinit Cuvintele ce le-a rostit Când, în ăst fel, a cuvântat:
În fața Domnului și-a spus: „Slăvit să fie Cel de Sus – De-a pururi, binecuvântat! – Căci pe Avram, l-a ascultat. Iată că Domnul Dumnezeu, De-Avram, s-a îndurat, mereu, Și-acum, credincioșia Lui, M-a dus în casa fratelui Ce îl avea, de-am reușit Să fac ce am făgăduit.”
Și-apoi Cheniților le-a spus: „Grăbiți-vă ca să ieșiți Din neamul de Amaleciți, Căci nu vreau să vă nimicesc, Atunci când am să-i pedepsesc. Iată, eu știu bine că voi Ați arătat, față de noi, Bunăvoință – negreșit – Când din Egipt noi am ieșit.” Cheniții toți l-au ascultat Și-n mare grabă au plecat Din mijlocul lui Amalec.
David – atunci când a sfârșit Abigail de glăsuit – A zis astfel: „Neîncetat, Să fie binecuvântat Domnul pe care Israel Îl are, pentru că doar El Te-a scos azi, înaintea mea, Să mă oprești! De-asemenea,
„Binecuvânt pe Dumnezeu, Căci El – pentru poporul meu – Așa cum a făgăduit, Odihnă-acum, a dăruit! Din toate bunele cuvinte Pe care El, mai dinainte, Le-a spus prin Moise, n-a lăsat Nimic a fi apoi, uitat, Căci El, pe toate – negreșit – Cum a promis, le-a împlinit.