Exodul 17:3 - Biblia în versuri 2014

³ Poporu-acela, chinuit De sete, iarăș’ a cârtit, Contra lui Moise, și a spus: „De ce-n pustie, ne-ai adus? De ce ai vrut ca să ieșim Noi, din Egipt? Ca să pierim De sete-aici, acum, cu toți, Cu turme, fii și cu nepoți?”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Poporul stătea acolo însetat și protesta împotriva lui Moise. El zicea: ‒ De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete, cu copiii și vitele noastre?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Poporul stătea acolo însetat și protesta împotriva lui Moise, zicându-i: „De ce ne-ai scos din Egipt? Ca să murim aici de sete împreună cu copiii și cu vitele?”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Acolo, poporul era însetat de apă; poporul murmura împotriva lui Moise și zicea: „De ce ne-ai făcut să urcăm din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete pe mine, pe fiii mei și turmele mele?”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Poporul stătea acolo, chinuit de sete, și cârtea împotriva lui Moise. El zicea: „Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca să ne faci să murim de sete aici, cu copiii și turmele noastre?”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și poporului i‐a fost sete de apă și poporul a cârtit împotriva lui Moise și a zis: Pentru ce ne‐ai suit din Egipt ca să ne faci să murim de sete, pe mine și pe pruncii mei și vitele mele?

Exodul 17:3 Referans Kwoze

Exodul 15:24

Întreg poporul a cârtit Și, către Moise, a vorbit: „Tu să ne spui acum, căci vrem Să știm, ce vom putea să bem?”

Exodul 12:38

Poporul fost-a însoțit De mulți alți oameni ce-au pornit Cu el, la drum, cu oi și boi – Erau oameni de orice soi.

Numeri 14:22

Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –

Numeri 20:4

De ce-ai adus, poporul Lui, Aici? Vrei să pierim și noi, Cu ale noastre vite-apoi?

Exodul 14:11

Pe Moise și l-au întrebat: „Dacă-n Egipt noi rămâneam, Morminte, oare, nu găseam? A trebuit ca să venim Până aici, ca să murim? Ce ne-ai făcut? Cum s-a-ntâmplat Că, din Egipt, tu ne-ai luat?

Neemia 9:15

Pâine ai dat poporului, Din înălțimea cerului. Apoi, din stâncă ai făcut Să iasă apă de băut. Țara i-ai dat-o-nstăpânire, Ca să o aibă moștenire.

Neemia 9:20

Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.

Psalmi 107:5

De sete ei au suferit, Iar foametea i-a măcinat.