Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 17:2 - Biblia în versuri 2014

2 Atunci, întreg poporu-a vrut, Ceartă, cu Moise a căta, Căci el e cel ce-n frunte sta. Furios, poporul i-a vorbit: „Să ne dai apă, negreșit!” Moise a zis: „De ce cătați, Cu mine, ca să vă certați? Și pentru ce, acum, voiți, Pe Domnul, să Îl ispitiți?”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

2 Atunci poporul s-a certat cu Moise. Ei au zis: ‒ Dă-ne apă să bem! Moise le-a răspuns: ‒ De ce vă certați cu mine? De ce Îl ispitiți pe Domnul?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Atunci ei s-au certat cu Moise; și i-au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „De ce vă certați cu mine? De ce Îl provocați pe Iahve?”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dați-ne apă să bem!”. Moise le-a zis: „Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce-l puneți la încercare pe Domnul?”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Atunci, poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: „Dă-ne apă să bem!” Moise le-a răspuns: „Pentru ce căutați ceartă cu mine? Pentru ce ispitiți pe Domnul?”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Și poporul s‐a certat cu Moise și ziceau: Dați‐ne apă să bem! Și Moise le‐a zis: Pentru ce vă certați cu mine? Pentru ce ispitiți pe Domnul?

Gade chapit la Kopi




Exodul 17:2
32 Referans Kwoze  

Să nu-ncercăm, acum, și noi, Pe Domnul, să Îl ispitim, Căci nimiciți avem să fim. Unii din ei L-au ispitit, Iar El, prin șerpi, i-a prăpădit.


N-au încetat să-L ispitească, Să-L întărâte, să-L stârnească Și să Îl mânie pe Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


L-au ispitit – precum se știe – În a lor inimă, mereu, Căci I-au cerut lui Dumnezeu, Mâncare, după pofta lor.


Pe Domnul, să nu-L ispitiți Așa precum ați mai făcut Pe când la Masa ați șezut.


Ai voști părinți și-au îndrăznit, Pe Mine, să Mă ispitească, Sperând că au să reușească De a Mă pune la-ncercare, Încât văzut-a fiecare, În patruzeci de ani, la rând, Mereu, puterea Mea lucrând!


Ahaz a zis: „Nu îndrăznesc, Căci nu vreau să Îl ispitesc Pe Dumnezeu. De-aceea zic Că nu am să Îi cer nimic.”


Însă, atunci, Iisus i-a zis: „De-asemenea, mai este scris: „Pe Domnul, să nu-L ispitești!” Ai grijă dar, cum Îmi vorbești!”


N-au dovedit că sunt cuminți, Pentru că ei M-au ispitit Și să Mă-ncerce au voit, Cu toate că ei au văzut Lucrările ce le-am făcut.


Lui Dumnezeu; toți au cârtit, Contra lui Moise, întrebând: „Spune-ne dar, ce ai de gând? De ce ai scos acest popor, Din țara Egiptenilor? Ce faci cu noi? Nimeni nu știe! Vrei să pierim, toți, în pustie? Nu vezi că, pâine, nu avem, Că nu-i nici apă, ca să bem? De hrana proastă, ce-am primit, Și sufletul ni s-a scârbit!”


De ce aveți dar, rea voință, Și-L ispitiți pe Dumnezeu, Punând – acum – acest jug greu, Pe gâtul ucenicilor, Pe care – cum știți, fraților – Nici noi măcar, nu l-am purtat, Și nici ai noști’ părinți, vreodat’?


„V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!”


„Dar nici să nu Îl ispitești Pe Domnul! Și asta s-a spus!” – Satanei, i-a răspuns Iisus.


Pe cei trufași, îi fericim. Iată, la cei răi, precum știm, Le merge bine, tot mereu. Ei ispitesc pe Dumnezeu Și totuși, scapă ne-ncetat!”


De poftă, au ajuns să fie Cuprinși cu toții, în pustie, Și pe-al lor Domn L-au ispitit.


Dar ei însă, necontenit, Pe Dumnezeu L-au ispitit. În contra Lui s-au răsculat Și-a Lui poruncă au călcat.


Atât este de-adevărat Că toți cei care s-au uitat La slava Mea și au văzut Minunile ce le-am făcut – Și în Egipt și în pustie – Și-apoi au cutezat să vie, La Mine, și M-au ispitit De zece ori și n-au voit Ca să asculte glasul Meu –


El, „Masa”, locului, i-a spus Și-apoi, „Meriba”, cari tradus Se tălmăcește prin „Ispită Și ceartă”, căci a fost pornită Mare gâlceavă, în popor, Și-au ispitit pe Domnul lor Când întrebat-au fiecare: „Cu noi, o fi Dumnezeu, oare?”


Mezinul, într-o zi, s-a dus, La al său tată și i-a spus: „Tată, eu am venit a-ți cere, Să îmi dai partea de avere, Pe care tu mi-ai rânduit-o.” Tatăl, averea, a-mpărțit-o Și, fiilor, le-a dăruit, Partea ce li s-a cuvenit.


Întreg poporul a cârtit Și, către Moise, a vorbit: „Tu să ne spui acum, căci vrem Să știm, ce vom putea să bem?”


Lui Samuel nu i-a plăcut Faptul că oameni-au cerut Un împărat, judecător, Să fie pus peste popor. Lui Dumnezeu, s-a rugat el,


Apoi, la Moise, a venit – Și la Aron – și a cârtit În urmă, împotriva lor. Iată ce-a zis acel popor: „Oare de ce n-om fi pierit Când, în Egipt, am locuit? De ce să nu fi murit noi, Chiar în acest pustiu apoi?


Și-n felu-acesta le-au vorbit: „Iată că ne-ați nenorocit! Deci să vă vadă Domnul, vrem, Și să vă judece! Suntem Urâți acum, în fața lui – În fața Faraonului – Și a slujbașilor ce-i are. Iar în necazu-acesta mare, Voi ne-ați vârât, prin ce ați spus Și ce-ați făcut! Acum ați pus O sabie, în mâna lor, Ca să omoare ăst popor!”


Moise a zis: „În fața voastră, Domnul – în astă seară chiar – Vă va da carne multă, iar În zori, aveți să căpătați Și pâine, să vă săturați. Căci Dumnezeu v-a auzit – În contra Lui – cum ați cârtit. Iată, vă-ntreb – acum – pe voi: Să-mi spuneți, cine suntem noi? Să știți dar, căci cârtirea voastră Nu se îndreaptă-n contra noastră, Ci împotriva Domnului.”


„Nu vă mai împietriți, la fel, Așa după cum ați făcut Când la Meriba ați șezut, Sau după cum voi v-ați purtat Când în pustie v-ați aflat – La Masa – unde-ai voști’ părinți


Dar repede au fost uitate Lucrările Lui minunate, Și nimeni n-a mai așteptat Al Său plan să se fi-ncheiat.


Când la Tabera v-ați aflat, Pe Domnul, iar L-ați ațâțat. La fel, la Masa ați făcut; De-asemenea, când ați trecut Pe la Chibrot-Hatava dar, L-ați ațâțat pe Domnul, iar.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite