Exodul 15:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Mărimea măreției Tale, Îi spulberă din a Ta cale, Pe toți cei cari vrăjmași Îți sânt, Când îi trântești Tu, la pământ. Mânia-Ți se dezlănțuiește Și-ndată, ea îi mistuiește, Ca pe o trestie uscată.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Cu măreția maiestății Tale, i-ai doborât pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta, Ți-ai dezlănțuit mânia, care i-a ars ca pe o miriște.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Ai culcat la pământ pe dușmani cu faima maiestății Tale; și Ți-ai declanșat mânia care i-a consumat (arzând) ca pe niște paie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Prin mărimea maiestății tale l-ai distrus pe cel care s-a ridicat împotriva ta, ți-ai dezlănțuit mânia și l-ai mistuit ca pe paie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Prin mărimea măreției Tale, Tu trântești la pământ pe vrăjmașii Tăi; Îți dezlănțui mânia Și ea-i mistuie ca pe o trestie.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și în mărimea măreției tale ai zdrobit pe cei ce s‐au ridicat împotriva ta. Ai trimis mânia ta: îi mistuie ca pe pleavă.

Exodul 15:7 Referans Kwoze

Isaia 5:24

De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Isaia 47:14

Sunt ca miriștea, ca și locul Pe care îl cuprinde focul. Căci nu sunt ca niște cărbuni, Pe lângă care să te-aduni Atunci când vrei să poposești Cătând un loc, să te-ncălzești.

Isaia 37:29

Pentru că te-ai înfuriat Pe Mine, pentru c-am văzut, Cât de trufaș tu te-ai făcut, Iată că hotărât-am Eu, Să-ți pun în nări, belciugul Meu. De-asemeni, am găsit cu cale, Să pun buzelor gurii tale Zăbala Mea și înapoi Te vei întoarce tu, apoi, Pe drumul pe care-ai venit.”

Isaia 5:16

Domnul oștirilor, de-ndat’, Are să fie înălțat, Căci Dumnezeu va fi sfințit Doar prin dreptate, negreșit.

Psalmi 148:13

Să laude Numele Lui Toți oamenii pământului! Căci al Său Nume este sfânt Și-i mai presus de-acest pământ. Numele Lui Cel minunat, Mai sus de ceruri, e-nălțat.

Psalmi 83:13

Ca praful fă-i, Doamne, să fie, Ca paiul dus de vijelie,

Deuteronom 33:26

Asemeni Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are, Nu este nimenea, la fel. Pășește, peste ceruri, El – Călcând pe nori, cu măreție – În ajutor, ca să îi vie.

Fapte 9:4

El, la pământ, s-a prăbușit Și-apoi, un glas, a auzit: „Saul, de ce Mă prigonești?”

Matei 3:12

În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”

Zaharia 14:8

Când vremea ‘ceea o să fie, O să se vadă, apă vie, Cum din Ierusalim țâșnește, Căci din cetate izvorăște. Din astă apă, jumătate, Spre mările-n apus aflate, O să pornească – negreșit – În timp ce către răsărit, Spre mările acolo-aflate, Va curge altă jumătate. Așa are să fie-n vară Și tot la fel, în iarnă, iară.

Zaharia 14:3

Chiar Domnul Se va arăta, În acea zi și va lupta – Atunci – în fața tuturor Popoarelor neamurilor, Cum a luptat – precum se știe – În ziua cea de bătălie.

Zaharia 2:8

Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.

Miheia 4:11

Căci multe neamuri s-au unit Și împotrivă-ți au venit, Zicând: „Să fie pângărită, Ca să vedem că împlinită Va fi dorința noastră mare, În ce-o privește pe cea care E fiică a Sionului!”

Ieremia 10:6

„Nici unul nu este ca Tine, O, Doamne! Mare Te vădești, Iar al Tău Nume-L întărești Doar prin puterea Ta cea mare.

Isaia 37:38

Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.

Isaia 37:36

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

Isaia 37:23

Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!

Isaia 37:17

Doamne, în îndurarea-Ți multă, Pleacă-Ți urechea și ascultă! Deschide-Ți ochii și privește! Ascultă ce vorbe rostește – Acuma – Sanherib cel care Peste Asiria-i mai mare. Căci vorbele care le-a zis, Prin solii pe cari i-a trimis, Batjocoresc pe Dumnezeu, Pe Cel care e viu, mereu!

Psalmi 68:33

Cântați Celui ce Se vădește Că peste ceruri călărește! Din înălțimea cerului, Se-aude glasul Domnului.

Psalmi 59:13

Să-i spulberi cu a Ta mânie! Să-i prăpădești, să nu mai fie! Fă-i ca să afle că, mereu, În Iacov, este Dumnezeu Și că puterea Lui se-ntinde, Încât pământul îl cuprinde.

Exodul 9:16

Însă-n picioare te-am lăsat Să stai – deși n-ai ascultat – Doar ca să vezi ce tare-s Eu Și pentru ca Numele Meu, Pe tot pământu-a fi vestit!

Evrei 12:29

Căci, „foc mistuitor”, mereu, Este al nostru Dumnezeu.”

Exodul 14:27

Moise, îndată și-a întins – Înspre al apelor cuprins – Brațul, iar malul apelor S-a prăbușit. În matca lor, Ele – din nou – s-au așezat Și în adânc au îngropat Poporul Egiptenilor. A încercat, din calea lor, Să fugă oastea, îngrozită, Însă ea fost-a nimicită, De Domnul, în mijlocul mării.

Deuteronom 4:24

Să știe dar, al vost’ popor, Că e un foc mistuitor Și că gelos este, mereu, Al vostru Domn și Dumnezeu.”

Exodul 5:12

Poporu-atunci s-a răsfirat Și, în Egipt, a căutat Miriște-n locul paielor.

Iov 9:4

Pentru nimic. A Domnului E-nțelepciunea; tot a Lui Este atotputernicia. Cine – știindu-I deci, tăria – Să-I stea-mpotrivă, a-ndrăznit Și a scăpat nepedepsit?