Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 15:27 - Biblia în versuri 2014

27 La drum, poporul a pornit, Și la Elim a poposit, Unde – din douășpe’ izvoare – Apa curgea-ndestulătoare. Lângă izvoarele de-aici, Creșteau șaptezeci de finici.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

27 Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare și șaptezeci de palmieri. Ei și-au stabilit tabăra acolo, lângă ape.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Au ajuns la Elím și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Și-au așezat tabăra acolo, lângă ape.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici. Și au tăbărât acolo, lângă apă.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Și au venit la Elim și acolo erau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de finici; și au tăbărât acolo lângă ape.

Gade chapit la Kopi




Exodul 15:27
7 Referans Kwoze  

În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,


Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”


Și la Elim au poposit, Unde, din douășpe’ izvoare, Apa curgea-ndestulătoare. Pe malul apelor de-aici, Erau șaptezeci de finici.


Dar lângă apa râului, Pe toate malurile lui, Pomi roditori, doar, au să crească. Frunza n-o să le veștejească, Iar roada lor nu se sfârșește. În orice lună, se vădește, Precum că ei vor da, apoi, Alte și alte roade noi, Căci tot mereu, udați ei sânt, De apa din Locașul sfânt. Ceea ce au ei să rodească, Drept hrană, are să slujească, Iar frunzele lor se vădesc Că pentru leac se folosesc.”


Izvorul mântuirii, iată, Vă va da apă-mbelșugată. Din el, apoi, cu bucurie, Voi o să scoateți apă vie.


Apoi, poporul a plecat, De la Elim, și a intrat Într-un pustiu. Sin se numea Locul acel și se găsea Între-al Elimului ținut Și-ntre Sinai. Timpu-a trecut, Și-a cinsprezecea zi venise Din luna ‘doua – ce sosise – De când poporul a putut – Din al Egiptului ținut – Să iasă, fiind izbăvit, De Domnul, care a lovit Egiptul și pe Faraon.


Domnul m-a scos la pășunat Și-apoi, spre ape de odihnă El m-a purtat și mi-a dat tihnă.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite