Exodul 15:2 - Biblia în versuri 2014

² Domnul este cel mai de preț. Domnul este tăria mea, Temeiul care-l vor avea Cântările ce-am să le cânt, Care de laudă doar sânt. El este Cel ce m-a scăpat – E Domnul meu, adevărat. Pe El, am să-L laud, mereu. El, Domn îi e, tatălui meu, Și-L preamăresc, neîncetat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

² Domnul este puterea și cântarea mea. El a devenit eliberarea mea. Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Iahve este forța de care beneficiez și tema cântecului meu. El a devenit salvarea mea! Acesta este Dumnezeul meu pe care Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu; și pe El Îl voi glorifica.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Puterea mea și cântarea mea este Domnul și el a fost mântuirea mea: acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda; [El este] Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preaînălța.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Domnul este tăria mea și temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Domnul este tăria mea și cântarea mea. Și el a fost mântuirea mea. Acesta este Dumnezeul meu și‐l voi lăuda; Dumnezeul tatălui meu și‐l voi înălța.

Exodul 15:2 Referans Kwoze

Isaia 12:2

Iată că Domnul Dumnezeu E izbăvirea mea, mereu. Mă-ncred în El și pot să zic Că nu am teamă de nimic. Domnul este a mea tărie Și pricina de bucurie. Pricini de laudă, mereu, Îmi e al nostru Dumnezeu, Pentru că S-a milostivit Și mântuire am primit.

Psalmi 118:14

Tăria mea S-a dovedit Și pricina cu care eu Am să mă laud, tot mereu.

Psalmi 18:46

Trăiască Domnul Dumnezeu! Trăiască al meu Domn mereu, Iar Stânca mea cea minunată, Să fie binecuvântată! Mărit să fie Dumnezeu, Căci e mântuitorul meu!

Psalmi 59:17

Tăria mea Te-ai arătat Și-am să Te laud, ne-ncetat! Iată că Domnul Dumnezeu, Cu mine, bun a fost, mereu. O, Dumnezeul meu Cel Mare, Tu ești al meu turn de scăpare.

Isaia 25:1

O, Doamne, al meu Dumnezeu, Pe Tine Te înalț, mereu! Numele Tău, neîncetat, De mine fi-va lăudat, Căci mari lucrări ai săvârșit. Planuri mărețe ai urzit Mai dinainte, și-ai vegheat Asupra lor, neîncetat, Înfăptuite ca să fie, La timp și cu credincioșie.

Psalmi 140:7

Doamne, Te rog să iei aminte, Căci Tu îmi ești, în clipe grele, Tăria mântuirii mele! În ziua luptei, tot mereu, Doar Tu acoperi, capul meu.”

Psalmi 99:9

Pe Dumnezeu să-L lăudați Și pe-al Lui munte vă-nchinați! Al nostru Domn și Dumnezeu Se-arată sfânt a fi, mereu!

Revelația 15:3

Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine

Filipeni 2:11

Vor trebui ca să vorbească Și astfel, să mărturisească, Spre slava Tatălui de Sus, Faptul că Domnul e Iisus.

Psalmi 118:28

Doamne, ești Dumnezeul meu Și laude Îți aduc eu. Cât pe pământ am să trăiesc Pe Domnul am să-L preamăresc.

Psalmi 99:5

Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!

Psalmi 34:3

Veniți cu toți să-L înălțăm Pe Domnul și să lăudăm Numele Lui neîncetat!

Deuteronom 10:21

Nicicând dar, voi să nu uitați Că Domnul este slava noastră. El a făcut, în fața voastră, Mari lucruri și grozave, care Văzute-au fost de fiecare.

Exodul 3:6

Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.

2 Corinteni 5:19

Să știți, că în Hristos, mereu, Se află însuși Dumnezeu, Căci astfel a găsit că-i bine, De-a împăca lumea, cu Sine, Nemaiținând, la nimenea, Păcatele ce le avea, La socoteală; iar apoi, El ne-a însărcinat, pe noi, Ca-n astă lume, să venim, Unde să propovăduim, La toți – în cele patru zări – Vestea acestei împăcări.

Fapte 4:12

Voiesc dar să vă dau de știre Că-n nimeni alt’ nu-i mântuire Sub ceruri, pentru că – sub soare – Nu-i un alt Nume dat, în care, Omul să fie mântuit. Doar în Iisus, a dobândit Umanitatea, mântuire!”

Psalmi 145:1

O Doamne, Împăratul meu, Eu Te voi înălța mereu, Iar al Tău Nume, ne-ncetat, Trebuie binecuvântat.

2 Samuel 22:47

Trăiască Dumnezeul meu Și binecuvântat, mereu, Să fie El – El, Stânca mea – Cari, mântuire, o să-mi dea! ‘Nălțat să fii, în toate cele, Stâncă a mântuirii mele!

Exodul 14:13

Moise a spus atuncea: „Voi Să nu vă temeți de nimic! Pe loc rămâneți, căci vă zic: O să vedeți ce izbăvire, Domnul vă dă. Astă oștire, De care-acum speriați sunteți, Nicicând n-o să o mai vedeți,

Exodul 4:22

Atunci, lui Faraon, să-i spui: „Ascultă vorba Domnului: „Israel este fiul Meu, Întâi născut. De-aceea, Eu,

Efeseni 2:22

Astfel, prin El – în trupul Lui – Toți, laolaltă, se adună, Zidiți fiind ca, împreună, Să fie un locaș, mereu – Prin Duhul – pentru Dumnezeu.”

Isaia 49:6

Domnul, astfel, a glăsuit: „E prea puțin să fii numit Drept Rob al Meu, ca să Te duci Și înapoi să Mi-i aduci Pe Iacov și pe cei pe care Israel rămășiță-i are. De-aceea-n vremea ce-o să vină, Am să Te pun să fii Lumină A neamurilor care sânt Pe fața-ntregului pământ, Pentru ca, astfel, mântuire S-aduci peste întreaga fire.”

Psalmi 109:1

Să nu taci Doamne, căci mereu, Cu Tine doar, mă laud eu!

Psalmi 27:1

Domnul este a mea lumină Și mântuirea cea divină: De cine mă voi teme eu? Când viața-mi sprijină, mereu, Cine, ce va putea, să-mi zică? De cine, voi avea eu, frică?

Exodul 40:34

Atuncea, norul a venit Și cortul l-a învăluit. Mulțimea toată a văzut Că întreg cortul s-a umplut De slava Domnului. Astfel,

Revelația 19:1

„După aceea, un glas tare, Puternic – ca de tunet mare – Din înălțimi, s-a auzit Și, „Aleluia!”, a rostit. „A Domnului este, mereu – A marelui nost’ Dumnezeu – Puterea, cinstea, mântuirea, Slava, precum și stăpânirea!

Filipeni 4:13

Pot totul, în Hristos, mereu, De care, întărit, sunt eu.

Ioan 5:23

Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.

Ioan 4:22

La ce cunoașteți, v-ați rugat Cu toții; noi ne-am închinat, La ceea ce am cunoscut. Dar este bine de știut Un lucru, pentru orișicine, Și-anume: mântuirea vine, De la Iudei. Însă-n curând

Luca 2:30

Căci ochi-mi văd, cu mulțumire, Stăpâne, a Ta mântuire,

Luca 1:77

Poporului, să-i dăruiești A mântuirii cunoștință, Ca astfel, să aibă știință Că mântuirea tuturor, Stă-n ștergerea păcatelor

Zaharia 13:9

Astă treime, la un loc O strâng și-o curățesc prin foc, Asemenea aurului, Precum și a argintului. Ea va chema Numele Meu Și-o să asculte ce spun Eu. Eu le voi zice, tuturor: „Acesta e al Meu popor!”, Iar ei vor zice, tot mereu, „Domnul ne este Dumnezeu!”

Ieremia 32:38

Popor al Meu vor fi mereu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Ieremia 31:33

În urmă, zis-a Domnul Sfânt: „Iată dar, noul legământ, Pe care-l fac cu Israel: „Voi pune Legea Mea, în el, Și o va ști al său popor, Căci scrisă-i ea-n inima lor. Ei toți vor fi poporul Meu, Iar Eu le voi fi Dumnezeu.

Ieremia 3:23

Într-adevăr, e în zadar S-aștepți ca mântuire-n dar Să-ți dea mulțimea munților, Precum și a dealurilor. Într-adevăr, în Dumnezeu E mântuirea, tot mereu, Căci mântuire dă doar Cel Cari îi e Domn, lui Israel.

Isaia 66:1

„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?

Isaia 45:17

Dar Israelul, negreșit, De Domnul fi-va mântuit, Iar mântuirea Lui, se știe Că, dăinuiește pe vecie.

Psalmi 132:5

N-am să-mplinesc ce am de gând, Adică până nu găsesc Un loc, al Domnului Ceresc, O locuință Celui care, Drept Nume de „Puternic” are,

Psalmi 68:20

El, pentru-ntregul Său popor, E Domnul izbăvirilor. De grijă, El o să ne poarte Și-apoi ne va scăpa de moarte.

Psalmi 30:1

Te-nalț Doamne, căci m-ai săltat Și pe vrăjmași nu i-ai lăsat Ca să se bucure de mine.

Psalmi 28:8

El e putere în popor, E Stâncă și izbăvitor Pentru cel ce a fost adus Și drept al Său uns a fost pus.

Psalmi 22:10

De când la sânul ei eram, Sub paza Ta eu mă aflam, Căci doar pe Tine – Dumnezeu – Din al ei pântec, Te am eu.

Psalmi 22:3

Totuși, Tu ești mereu Cel Sfânt În al lui Israel popor. În laudele tuturor, Tu locuiești, necontenit.

1 Regi 8:27

Dar ce! Va locui vreodată – Cu-adevărat – Domnul Cel Sfânt, Aici, jos, pe acest pământ? Iată că măreția Lui Nu-ncape-n cerul cerului! Atunci, ce-aș mai putea să zic De-această casă, eu? Nimic.

1 Regi 8:13

Acuma, eu Ți-am căutat Un loc și-apoi am ridicat O casă cari, a Ta, să fie, Unde să stai Tu, pe vecie!”

2 Samuel 22:51

Mari izbăviri dă Dumnezeu, Pentru-mpăratul lui – mereu – Căci milă, El a arătat Unsului Său, neîncetat, Iar David și sămânța lui Au îndurarea Domnului. Peste-a lui David seminție, Mila Lui fi-va, pe vecie.”

2 Samuel 7:5

La David, ca să îi vorbești. Iată ce-i spui robului Meu: „Așa vorbește Dumnezeu: „Tu crezi, oare, că reușești – Mie – o casă, să-Mi zidești, În care-n urmă, Eu să vreau Să intru ca, în ea, să stau?

Geneza 17:7

Și tine – și sămânța ta – Ăst legământ, în veci, va sta. Astfel – conform puterii sale – Eu, ție și sămânței tale, Vă voi fi Dumnezeu, în veci!

Coloseni 2:9

Pentru că doar în El – trupește – Dumnezeirea locuiește.

Geneza 49:18

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.

Judecători 5:21

Vechiul pârâu, Chison chemat, Pe-ale lui unde i-a luat! Suflete, calcă-i în picioare, Pe cei viteji, ce sunt sub soare!

Psalmi 48:14

Iată, Acesta-i Dumnezeu Și e al nostru, tot mereu. El, călăuză, Se vădește Și pân’ la moarte ne-nsoțește.

Habacuc 3:13

Tu ai ieșit să-Ți mântuiești Poporul și să-l izbăvești Pe al Tău uns. Cu brațul Tău, Acoperișul celui rău Îl spulberi căci – din temelie Și pân’ la vârf – o să îi fie Zdrobită casa, negreșit. (Oprire)

Exodul 6:7

Vă iau, să fiți poporul Meu, Și veți cunoaște că Eu sânt Domnul! Sunt Dumnezeul Sfânt, Sunt Cel care vă slobozesc, Căci din Egipt vă izbăvesc, Din greul ce v-a apăsat Prin munca grea, ce vi s-a dat.

2 Samuel 7:24

Pentru vecie – negreșit – Pe Israel l-ai întărit Și Dumnezeu – precum ai vrut – Pentru popor, Tu Te-ai făcut.

2 Samuel 22:3

Stânca pe care-o voi avea De adăpost, necontenit, Scutul care m-a ocrotit, Puterea ce mă întărește Și cari, mereu, mă mântuiește, Turnul înalt – puternic, tare – Și locul unde am scăpare. Doamne – Mântuitorul meu – De silnicii, mă scapi, mereu!

1 Cronici 16:14

Iată că judecata Lui, Pe tot pământul se-mplinește. Doar Domnul ne călăuzește, Căci El este Acela care E, Pentru noi, Dumnezeu tare.

Psalmi 118:21

Te laud, Doamne, ne-ncetat, Pentru că Tu m-ai ascultat Și-ndurător Te-ai dovedit Atuncea când m-ai mântuit.