Exodul 15:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Dar cu suflarea-Ți, ai suflat Și-n mare, el s-a înecat. Apa, pe toți, i-a înghițit. Ca plumbul, ei s-au prăbușit, În hăul de sub unda ei.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁰ Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit. S-au afundat ca plumbul, în apele mărețe.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Dar când Tu ai acționat cu suflarea Ta, i-a acoperit marea! S-au dus ca plumbul în partea cea mai adâncă a apelor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Tu ai suflat cu suflarea ta: l-a acoperit marea; s-au scufundat ca plumbul în apele profunde.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta Și marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat În adâncimea apelor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Tu ai suflat cu suflarea ta; i‐a acoperit marea. S‐au afundat ca plumbul în apele mărețe.

Exodul 15:10 Referans Kwoze

Isaia 11:15

Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.

Deuteronom 11:4

Să recunoști – căci ai văzut – Ceea ce Domnul le-a făcut Oștirilor Egiptului, Ce le-a făcut cailor lui Și carelor ce le-a avut – Când, peste toate, a trecut Apele mării Roșii care Au înghițit orice suflare –

Exodul 15:5

Căci valul i-a acoperit. Ca piatra, ei s-au prăbușit, În fundul apei, de îndat’,

Exodul 14:21

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Matei 8:27

Oameni-acei se minunau Și-nfiorați se întrebau: „Ce om este Acesta, oare, De îl ascultă vânt și mare?”

Amos 4:13

Iată că El a întocmit Munții și-apoi a rânduit Vânturi. El spune, omului, Până și gândurile lui. Zorii, în beznă îi preface Și umblă – după cum Îi place – Pe înălțimile pe care Fața pământului le are. Numele Lui este, mereu, Al oștii Domn și Dumnezeu.”

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Psalmi 147:18

Frigului Său? Al Lui Cuvânt Topește gheața, pe pământ. Curg apele pământului, Când se pornește vântul Lui.

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

Proverbe 30:4

Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?

Ieremia 46:17

Acolo strigă: „Faraon, Cari este în Egipt, pe tron, E numai un pustiu uscat, Pentru că – iată – a lăsat Să treacă clipa rânduită Ce se vădise potrivită.”

2 Samuel 18:8

În acea zi. Lupta s-a-ntins Și tot ținutul l-a cuprins. Mai multe vieți a secerat Pădurea, decât a mâncat Atunci tăișul sabiei, Căci mulți căzură, pradă ei.

Neemia 9:11

Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.