Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 14:31 - Biblia în versuri 2014

31 Când Israelul a văzut Ceea ce Domnul a făcut – Ce braț puternic a-ndreptat Spre Egipteni – s-a-nspăimântat. Întreg poporul s-a temut Atunci, de Domnul. Au crezut, În El și-n Moise – robul Său – Fiind, cu toții, speriați rău.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

31 Israel a văzut lucrarea măreață pe care a înfăptuit-o Domnul împotriva egiptenilor. Astfel, poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în slujitorul Său Moise.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

31 Ei au văzut cât de spectaculos acționase Iahve împotriva egiptenilor. Atunci poporul s-a temut de Iahve și a crezut în El și în sclavul Său numit Moise.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

31 Israél a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egipténilor. Poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, slujitorul său.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s-a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în robul Său Moise.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

31 Și Israel a văzut mâna cea tare pe care a arătat‐o Domnul împotriva egiptenilor. Și poporul s‐a temut de Domnul și a crezut în Domnul și în Moise, robul său.

Gade chapit la Kopi




Exodul 14:31
18 Referans Kwoze  

În acest fel, au început Minunile, ce le-a făcut Iisus, în Cana Galileea. Și-a arătat, în vremea ‘ceea, Slava, iar ucenicii Lui, Crezură-n Fiul omului.


Mulți din Iudeii cari veniră Și pe Maria o-nsoțiră, Când acest lucru îl văzură, Pe dată, în Iisus, crezură.


Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.


De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.


Când zorii zilei au venit, Întreg poporul a pornit Către Tecoua, pustiu care Se întindea în depărtare. Ieșind în față, Iosafat, Către popor a cuvântat: „Voi – cei din Iuda adunați – Cei în Ierusalim aflați, Nădejde să aveți mereu, În al nost’ Domn și Dumnezeu, Căci astfel fi-veți întăriți. Izbândă o să dobândiți, Crezând cuvântul Domnului, Rostit prin toți prorocii Lui.”


Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.


Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.


Când aste lucruri a văzut, Chiar Simon însuși a crezut, Iar după ce-a fost botezat, Mereu, pe Filip, l-a urmat, Uimit de cele petrecute, De semnele ce-au fost făcute.


Apoi, spre Domnul a strigat, Cu glas puternic, Samuel, Și chiar în ziua ‘ceea, El Trimis-a tunete și-apoi, Valuri de ploaie, în șuvoi. Când aste semne le-a văzut, Întreg poporul s-a temut De Domnul și de Samuel.


Cât despre Moise, ne-ndoios, „Găsit a fost el, credincios, În casele lui Dumnezeu”, Numai ca slugă, ca, mereu, Să poată face mărturie Despre ce va avea să fie, Deci, despre lucruri hărăzite Ca, mai târziu, a fi vestite.


Pe toate-acestea, le-a făcut, Ca neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Să știe cum că Domnul are, Întotdeauna, brațul tare, Iar voi s-aveți teamă, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”


Încă puțin, voi să mai stați În acest loc și s-așteptați, Pentru că vreau a fi văzută Minunea ce va fi făcută De către Domnul Dumnezeu, Sub ochii voștri. Vă-ntreb eu:


În al Egiptului ținut, Numai Tu Doamne ai văzut În ce necaz mare erau Părinții noști’, pe când trăiau. La Marea Roșie au stat Și către Tine au strigat, Iar Tu, atunci, i-ai auzit.


Atuncea, Domnul l-a-nălțat, Pe Iosua. L-a ridicat, Față de-ntregul Israel, Încât, toți s-au temut de el, Și-aceiași teamă, negreșit, Ca și lui Moise, i-au nutrit.


Când s-au văzut înconjurați – Părinții voștri au strigat La Domnul. Eu i-am ascultat Și-un întuneric, între voi Și Egipteni, am pus apoi. Cu marea, i-am acoperit Pe Egipteni, și au pierit. Cu ochii voștri ați văzut Minunile ce le-am făcut. Apoi, o vreme a venit, Când, prin pustiu, ați rătăcit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite