Exodul 14:22 - Biblia în versuri 2014

²² Încât poporul a pășit, Prin albie, ca pe uscat. Israel a înaintat, În timp ce apele-l vegheau, Căci ca un zid se înălțau, La dreapta și la stânga lui.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²² Fiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe pământ uscat, apele făcându-se zid la dreapta și la stânga lor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Israelienii au trecut prin mijlocul mării ca pe un teren (care ar fi fost) permanent uscat. Apele se făcuseră (ca un) zid în dreapta și în stânga lor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Fiii lui Israél au intrat prin mijlocul mării pe uscat și apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, și apele stăteau ca un zid la dreapta și la stânga lor.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Și copiii lui Israel au intrat în mijlocul mării pe uscat și apele le erau un perete la dreapta și la stânga lor.

Exodul 14:22 Referans Kwoze

Evrei 11:29

Prin marea Roșie, poporul Putut-a trece, cu piciorul, Tot prin credință, și-a umblat, Prin ea, la fel ca pe uscat; Iar Egiptenii cari veneau Din spate și îi urmăreau Cu furie, dezlănțuiți, De ape fost-au înghițiți.

Psalmi 66:6

Din apa mării a făcut Pământ uscat și s-a trecut Cu pasul, apa râului. Când am văzut minunea Lui, Cu toții, noi ne-am bucurat.

Psalmi 78:13

Marea a despicat-o El, Un drum făcându-le astfel, Iar apele s-au adunat Și ca un zid în jur le-au stat.

Exodul 15:19

Toți caii Faraonului, Cu călăreți și-ale lui care, După ce au intrat în mare, Domnul – ca nimeni să nu scape – A pus ca ale mării ape Să-nghită totul, imediat, În hăul lor întunecat. În schimb, fiii lui Israel, Scăpați au fost, de la măcel, Căci ei, prin mare, au umblat La fel cum umbli pe uscat.”

Exodul 14:29

În schimb, Israel a trecut, Prin mare, ca și pe uscat, În timp ce apele au stat Ca și un zid, lângă popor, La dreapta și la stânga lor.

1 Corinteni 10:1

„Vreau ca să știți dar, fraților, Cum că părinții noști’, sub nor Erau atunci, și fiecare A fost trecut, apoi, prin mare.

Isaia 63:13

Unde-i Cel ce-i călăuzea Prin valuri și îi conducea, Ca pe un cal, pe-un drum ales, Fără de pietre, pe un șes?”

Neemia 9:11

Marea, în două-ai despicat Și a trecut, ca pe uscat, Poporul Tău. Peste cei care Îl urmăreau cu-nverșunare, Potop de ape-ai prăbușit Și în adâncuri au pierit.

Exodul 15:8

Apa a fost învolburată, A Tale nări când au suflat: S-a-ngrămădit, s-a ridicat Și ca un zid – de netrecut – Talazurile s-au făcut. Valuri, apoi, în largul zării, S-au închegat, pe-ntinsul mării.

Numeri 33:8

La drum, pornind spre largul zării. Trecură prin mijlocul mării Și spre pustiu, s-au îndreptat. Trei zile-n șir, ei au umblat Prin al Etamului pustiu Și s-a oprit, într-un târziu, La Mara. Iarăși au pornit

Zaharia 2:5

„Eu Însumi fi-voi în ăst loc” – Domnul a zis – „și-un zid de foc, În jurul zidurilor lui – Ale Ierusalimului – Eu am să fiu, căci slava Mea În al lui mijloc va ședea!”

Iosua 3:17

Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.

Iosua 4:22

Să-i învățați în acest fel: „E semn că-ntregul Israel, Peste Iordan – prin râul care Voi îl vedeți azi, fiecare – Trecut-a ca și pe uscat,

1 Samuel 25:16

Ca și un zid de apărare Au fost aceștia-n vremea-n care Cu turmele, pe câmp, am stat, Ziua și noaptea, ne-ncetat.

2 Regi 2:8

Mantaua pe cari a purtat-o, Ilie și-a înfășurat-o, Făcând-o sul. El a venit, Cu ea, la râu, și a lovit În apele Iordanului. Acestea, înaintea lui, În două părți s-au despicat, Astfel încât, ca pe uscat, Trecut-au peste râu cei doi.

Psalmi 74:15

Izvoarelor ai poruncit Și în pustie au țâșnit; Tu ai făcut de s-au uscat Râuri care n-au mai secat.

Psalmi 136:14

Pe-Acel cari, prin mijlocul ei, A dus poporul de Evrei, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!

Isaia 43:16

Așa vorbește Domnul, care Croit-a un drum larg, pe mare Și o cărare-n ape cari Erau puternice și mari;

Isaia 63:12

Unde-i Cel care îl veghea Pe Moise și-l povățuia Cu al Său braț tare, slăvit, Cu care ape-a despărțit În fața lor și-astfel, în lume, Să-Și poată face-un veșnic Nume?

Iosua 3:16

Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.

2 Regi 2:14

Ale lui ape le-a lovit Și-n felu-acesta a vorbit: „Unde e Domnul Cel pe care Ilie-al meu, stăpân, Îl are?” Apele-atunci s-au despicat, Iar Elisei, ca pe uscat, În clipa ‘ceea, a putut, Peste Iordan să fi trecut.

Psalmi 106:9

La Marea Roșie strigase Domnul, iar marea se uscase, Încât poporul a putut, Prin ea, în urmă, de-a trecut, Ca prin pustiu. El l-a scăpat,

Psalmi 136:13

Pe Cel cari brațul Și-a-nălțat Și-n Marea Roșie-a tăiat Cărare! Îndurarea Lui Ține în veacul veacului!

Isaia 11:15

Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.

Isaia 11:16

Astfel, va fi un drum pe care Doar rămășița, ce o are Poporul Domnului, va trece, Când va veni vremea să plece Aceia cari se mai vădeau Că în Asiria erau. Atunci se va-ntâmpla la fel Cum s-a-ntâmplat cu Israel, Când de la Egipteni din țară, De Domnul a fost scos afară.

Isaia 51:10

Ori nu ești Tu Acela care Ai uscat apele din mare Și o cărare ai făcut, Pe cari, să treacă au putut Răscumpărații Tăi apoi?