12 Să iei oricari întâi născut – Chiar de-i de dobitoc făcut, Sau e de vitele pe care O să le aibă fiecare – Dacă-i de parte bărbătească, Fiindcă o să trebuiască A fi-nchinați, toți, Domnului, Pentru că toți vor fi ai Lui.
12 să închini Domnului pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecului. Toți întâii născuți dintre vitele tale să fie ai Domnului și anume fiecare mascul.
12 Atunci să puneți separat pentru Iahve pe toți aceia care vor fi concepuți pentru prima dată în uter. Toți primii născuți care vor fi masculi fătați de vitele voastre, să fie ai lui Iahve.
12 să sfințești pentru Domnul pe tot cel ce deschide pântecele și pe orice întâi-născut din animalele tale: cei de parte bărbătească vor fi ai Domnului.
12 vei trece lui Dumnezeu tot ce deschide pântecele și orice întâi‐născut care vine din dobitoacele tale; cei de partea bărbătească vor fi ai Domnului.
De-asemeni, orice-ntâi născut – Din orice trup ar fi făcut – Deci de e om sau dobitoc, Adus lui Dumnezeu, pe loc Al tău va fi. Dar tu să lași Dreptul ca orice copilași Al omului – cari ți s-a dat – Să poată fi răscumpărat. Și dobitoace necurate Au drept de-a fi răscumpărate. Primul născut al omului, Precum și-al dobitocului Acela care-i necurat, Poate a fi răscumpărat.
„Nimeni, nicicând, nu va putea, Pe cel dintâi născut, să-l dea – Pe care-l are vita lui – Spre închinare Domnului; Căci toți întâi născuții sânt, De drept, ai Domnului Cel Sfânt – Fie că-s boi, fie că-s miei, Numai ai Domnului sunt ei.
Oricare-ntâi născut, se știe Că trebuie să mi-l dai Mie. Chiar dacă vaca l-a făcut, Chiar dacă oaia l-a născut, Toți cei de parte bărbătească, Mie să Mi se dăruiască!
Cele dintâi roade luate Din câmpuri, lor le vor fi date. De-asemenea, le va fi dată Și partea ce e ridicată Din toate darurile care Aduse sunt, pentru mâncare. Pârga făinii voastre, voi, La preoți, o veți da apoi, Căci astfel, are să se lase, Mereu, peste-ale voastre case Și peste-ale voastre cărări, Noian de binecuvântări.
„Ascultă dar, al Meu cuvânt: Să-Mi pui deoparte, ca și sfânt, Pe orișicare-ntâi născut, Pe cari poporul l-a avut. Primii născuți în Israel, Ai Mei sunt. În același fel, Va trebui să faceți voi, Cu dobitoacele apoi. Primul născut dar, la un loc – Fie că-i om sau dobitoc – Să-l pui deoparte, ca și sfânt, Căci toți aceștia, ai Mei sânt.”
„Pe orice-ntâi născut – mereu – Să îl închini, lui Dumnezeu, Dacă-i de parte bărbătească Și în cireadă-o să se nască, Sau poate-n turma ta de oi. Pe cel dintâi născut, apoi – Al vacii tale – să nu-l pui La muncă. Lâna mielului Întâi născut, vei fi oprit Ca să o tunzi. Deci, folosit,
Tu să nu pregeți, niciodată, Să-Mi aduci pârga adunată Din seceriș. Îmi aduci Mie, Și pârga cea dintâi din vie. Pe cel dintâi fiu care-l ai, Mie trebuie ca să Mi-l dai.
Căci orișicare-ntâi născut Este al Meu – cum ați văzut – Chiar dacă-i fiul omului, Sau puiul dobitocului. Eu, Mie Mi i-am închinat Și, pentru Mine, i-am luat Atuncea chiar, în ziua-n care Lovit-am, fără de cruțare, Pe-ntâi născuții care sânt Din al Egiptului pământ.
„Iată, cu cale am găsit Ca să Îmi iau neamul Levit, Din mijlocul lui Israel; Înlocuiesc, în acest fel, Pe-ntâi născuții din popor, Cu ramura Leviților. Deci a lui Levi seminție A Mea va trebui să fie.
„N-a fost destul câte-ai făcut, Căci pruncii ce Mi i-ai născut, Jertfă i-ai dat, chipurilor Spre a sluji drept hrană, lor? N-a fost destul cât ai curvit,
Un miel, vei da răscumpărare Pentru întâiul pui ce-l are O măgăriță. De nu vrei Să îl răscumperi, ai să-l iei Și-apoi, de gât, ai să îl strângi, Căci trebuie ca să i-l frângi. Ai să plătești răscumpărare, Întâilor născuți pe care Ai tăi feciori îi vor avea. Să nu vii, înaintea Mea, Cu mâna goală. Să lucrezi
Căci orșicare-ntâi născut Este al Meu. Cum ați văzut Când în Egipt ați locuit, În ziua-n care i-am lovit Pe-ntâi născuții țării, Eu – Mie – Mi-am închinat, mereu, Pe cei dintâi născuți, pe care Poporul Israel îi are – Fie din neamul omenesc, Fie din cel dobitocesc. Primii născuți, ai Mei sunt! Eu Sunt – și voi fi – Domnul, mereu.”
Am hotărât ca fiecare, Cu cel dintâi născut ce-l are, Să vină-n Casa Domnului, Ca să-l dea preoților Lui. În astă lege, prinși erau Și-ntâi născuții ce-i aveau Vitele noastre, vacile Și-asemenea și oile.
Am hotărât ca fiecare, Din cea dintâi roadă pe care O va lua din plămădeală, Din daruri cari – fără-ndoială – Sunt jertfe date de mâncare, Din rodul pomilor pe care Livada lui o să îl dea, Din untdelemn de-asemenea Și-apoi din mustul viei lui Să îi dea Casei Domnului, O parte, pusă ca să fie De-ai Lui preoți, în visterie. Am hotărât ca fiecare, De pe pământul ce îl are, Parte să dea – fără-ndoială – Pentru Leviți, drept zeciuială. Aceste părți trebuiau date, De pe ogoarele aflate În preajma cetățuilor Ce sunt ale Leviților.