Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 12:6 - Biblia în versuri 2014

6 Păstrat, el trebuie să fie, Până când are ca să vie A paisprezecea zi din lună. În ziua ‘ceea, se adună Întreg neamul lui Israel, Iar seara, junghie-acel miel.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Să aveți grijă de el până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare a comunității lui Israel să-l înjunghie între asfințit și întuneric.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Să-l țineți până în a paisprezecea zi a lunii. Apoi, întreaga adunare să îl înjunghie între cele două seri.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia și toată adunarea comunității lui Israél să-l înjunghie spre seară!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Să-l păstrați până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia, și toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și să‐l păstrați până la ziua a patrusprezecea a acestei luni și toată obștea adunării lui Israel să‐l junghie între amândouă serile.

Gade chapit la Kopi




Exodul 12:6
34 Referans Kwoze  

În luna-ntâi din an, în care, A paisprezecea zi apare – În intervalul definit De două seri – sărbătorit, Va fi Paștele Domnului; Iar după noaptea Paștelui –


„A paisprezecea zi apoi – Din luna-ntâi – să țineți voi, Paștele Domnului, urmând


A doua lună-a anului, A paișpea zi, pe înserat, Paștele Meu va fi mâncat Cu-azimi și cu ierburi amare;


Când luna-ntâia va sosi, Din cea de-a paisprezecea zi Până-n a douăzeci și una, O să mâncați – întotdeauna – Numai azimi. Deci, nimenea,


Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.


În ziua a paisprezecea, Din luna-ntâi, voi veți avea Praznicul Paștelui. Să știți Că trebuie să-l prăznuiți O săptămână încheiată. În săptămâna arătată, Numai azimi veți mânca voi,


„Iată că Eu am auzit Cârtirile lui Israel. Tu să le spui în acest fel: „Urmează două seri. Să știți Că între ele-o să primiți Carne, ca să vă săturați, Iar dimineață, căpătați Pâine. Atunci veți ști că Eu Sunt Domnul, al vost’ Dumnezeu.


Întreg norodul a strigat: „Vrem pe Baraba, ‘liberat! În ce-L privește pe Iisus, La moarte trebuie-a fi dus!”


Iisus a fost înfățișat, Apoi, ‘naintea lui Pilat.


La ceasu-al treilea, a fost dus, Pe deal, de către-ostași, Iisus.


Dar preoții cei mai de seamă – Care-ncepură să se teamă Că ar putea fi scos Iisus, Din temniță – gloatei i-au spus Să ceară-a fi eliberat Baraba, de către Pilat.


Gloata ceru, de la Pilat, Ca să îi dea un condamnat, Așa cum datina era.


Când zorii au îndepărtat Al nopții văl întunecat, Cei mai de seamă din preoți, Cu cărturarii și cu toți Membrii Soborului, veniră, Degrabă, și se sfătuiră. Iisus a fost, apoi, legat Și dat pe mâna lui Pilat.


Gloata strigă: „Asupra noastră, Și peste pruncii ce-i avem, Să cadă sângele Lui, vrem!”


Dar preoții cei mai de seamă, Noroadele-au înduplecat, Să ceară-a fi eliberat Baraba, de la închisoare, Iar pe Iisus, să Îl omoare.


În prima zi de sărbătoare, S-aveți o sfântă adunare. Nici o lucrare – nimenea – Nu poate-a săvârși, în ea.


Voi, însă, toți v-ați lepădat De Cel Sfânt și Neprihănit Și, în al Său loc, ați dorit Un ucigaș, ca să primiți.


Omul Acesta a fost dat, Pe-a voastră mână – țineți minte? – Cum hotărât-a, din ‘nainte, A Domnului știință. Voi, Grabnic, L-ați răstignit apoi, Și L-ați ucis – cum bine știți! – Prin mâna celor dovediți A fi fără de lege. Dar,


La fel precum sunt niște oi Rătăcitoare, eram noi, Căci fiecare își vedea De drumul pe care-l avea. Pe El, Domnu-L făcu să cadă, Nelegiuirii noastre, pradă.


Că trebuie să pomeniți Ziua aceasta, tot mereu. Drept cinste pentru Dumnezeu, Din neam în neam, va trebui O sărbătoare-a prăznui. Ea o să fie, pentru voi, O lege veșnică apoi.


Să țină astă sărbătoare, Întotdeauna, fiecare, Căci ale voastre oști – pe toate – În ziua ‘ceea le voi scoate Eu, din Egipt. Veți ști apoi, Că ziua ce-o veți ține voi, Va trebui lege să fie, De-acuma, pentru veșnicie.


Întreg poporul Israel Să facă Paștele, voiesc.


Apoi, poporul a plecat, De la Elim, și a intrat Într-un pustiu. Sin se numea Locul acel și se găsea Între-al Elimului ținut Și-ntre Sinai. Timpu-a trecut, Și-a cinsprezecea zi venise Din luna ‘doua – ce sosise – De când poporul a putut – Din al Egiptului ținut – Să iasă, fiind izbăvit, De Domnul, care a lovit Egiptul și pe Faraon.


A treia lună a venit, De când Israel a ieșit Din țara Egiptenilor. Atunci, ajunse-acel popor, Într-un pustiu, Sinai numit.


Când luna-ntâia începea – În ziua a paisprezecea – Un praznic, Iosia a dat, Căci Paștele, el le-a serbat Atunci, în cinstea Domnului, Alături de poporul lui.


În luna-ntâi, când începea A paisprezecea zi din ea, Fiii robiei s-au gătit Și Paștele au prăznuit.


Un miel, în zori, va fi jertfit, Iar altul seara, negreșit.


Al doilea miel ai să-l jertfești Pe seară, și-ai să pregătești Jertfa știută, din mâncare Și totodată, jertfa care S-a hotărât, de băutură. Ele să fie – ca măsură – Asemeni celor pregătite În zori, pentru a fi jertfite. Aceste jertfe – la un loc – E jertfa mistuită-n foc, Cari pentru Domnul s-a făcut Și-I este de-un miros plăcut.


Deci la Ghilgal, a poposit Poporul și s-a pregătit Ca Paștele să îl serbeze, Căci trebuia ca să urmeze A paisprezecea zi – în care Țineau această sărbătoare. Chiar în acea lună din an, Trecuseră peste Iordan, Și-au stat pe-ntinsul câmpului Din fața Ierihonului.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite