Exodul 10:3 - Biblia în versuri 2014

³ Îndată, Moise și Aron Se duseră la Faraon, Și înaintea lui au spus: „Până când fi-vei nesupus? Cât ai să Mi te-mpotrivești? Când ai de gând să te smerești În fața Mea? Pe-al Meu popor, Din țara Egiptenilor, Să-l lași să plece, să-Mi slujească!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă-Mi poporul să plece ca să-Mi slujească.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Moise și Aaron s-au dus la faraon și i-au zis: „(Dumne)zeul evreilor care se numește Iahve, îți spune: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Permite poporului Meu să plece și să Mi se închine.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Moise și Aaròn s-au dus la Faraón și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Până când [ai tu de gând] să refuzi să te umilești înaintea mea? Lasă poporul meu [să plece] ca să-mi slujească!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: ‘Până când ai de gând să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și Moise și Aaron au intrat la Faraon și i‐au zis: Așa zice Domnul Dumnezeul evreilor: Până când nu vei voi tu să te smerești înaintea mea? Lasă pe poporul meu să meargă ca să‐mi slujească.

Exodul 10:3 Referans Kwoze

1 Petru 5:6

Să vă smeriți voi, așadar, Sub mâna tare-a Domnului, Pentru ca El, la vremea Lui, Să vă înalțe, sus, apoi.

Iacov 4:10

Să se smerească fiecare, În fața Domnului, și-astfel, Aveți a fi-nălțați, de El.

1 Regi 21:29

„Pe-Ahab, acuma, l-ai văzut? Să se smerească, a știut, În fața Mea. De-aceea, Eu N-am să trimit necazul greu – Ca a lui casă s-o lovească – Cât timp el are să trăiască. În timpul vieții fiului, Am să lovesc în casa lui. Atunci abat nenorocire Și am s-o șterg de peste fire!”

Evrei 12:25

Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește

Romani 2:4

Sau poate că disprețuiești Tu, bogățiile cerești, Ale îngăduinței Lui Și a răbdării Domnului, Care-i atât de-ndelungată? Dar, bunătatea arătată, De Dumnezeu, nu ți se pare, Că a-ndemnat, pe fiecare, Către o stare de căință, Adică înspre pocăință?

Ieremia 13:18

Mergi la-mpărat și negreșit Vei spune ce ți-am poruncit! Să-i spui dar, împăratului Precum și-mpărătesei lui: „Jos, pe pământ, vă așezați, Căci nu mai sunteți împărați! Cununile ce le-ați avut, Iată – acuma – v-au căzut. Cununile ce le aveați, Cu care vă împodobeați, Iată că nu le mai aveți Și împărați nu mai sunteți!”

Езекиел 5:6

Dar el, acum, s-a dovedit Precum că este răzvrătit În contra legii Mele date Și a poruncilor lăsate; El s-a făcut mai vinovat, Decât cei care s-au aflat În jur, căci a nesocotit Legile ce le-am rânduit Și tot mereu a încălcat Poruncile ce le-am lăsat.

Ieremia 13:10

Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!

Isaia 2:11

Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Isaia 1:5

Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!

Proverbe 18:12

Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.

Proverbe 1:24

Că v-am chemat necontenit; Voi, însă, v-ați împotrivit. Vă întind mâna, fără teamă, Dar nimeni nu mă ia în seamă,

Proverbe 1:22

„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?

Iov 42:6

Simt, scârbă, cum mi s-a făcut De-a mea ființă și voiesc Îndată, să mă pocăiesc În sac, cenușă și țărână Căci mi-am văzut întreaga vină.”

2 Cronici 34:27

„Văd că smerit te-ai arătat, Iar inima ți s-a mișcat Atuncea când ai auzit Cuvintele ce le-am rostit Eu, împotriva locului, Precum și-a oamenilor lui. Ai plâns și Mi te-ai închinat, Iar straiul ți l-ai sfâșiat. Tot ceea ce tu ai făcut, Sigur să fii că, am văzut.

2 Cronici 33:19

Mai multe rugi pe cari Manase, Lui Dumnezeu, le înălțase Și-asemenea felul în care Domnul îi dete ascultare, În cartea lui Hozai sunt scrise. Multe păcate făptuise Manase, și rele-a făcut. Acestea toate s-au trecut În cartea lui Hozai. La fel, Locul în cari zidise el Acele înălțimi pe care Aduceau jertfe fiecare Și cel pe care a-nălțat Idolul care închinat Fusese Astarteelor, Sau cele ale zeilor – ‘Nainte de-a fi fost smerit, De către Domnul – negreșit, Tot de Hozai sunt însemnate Și-n a lui carte așezate.

2 Cronici 33:12

Dar când a fost mai strâmtorat, Lui Dumnezeu el s-a rugat Și s-a smerit în fața Lui.

1 Regi 18:21

L-a munte, când s-au adunat Cu toți, Ilie a-ntrebat: „Când oare, o să încetați De-a mai umbla împiedicați? Luați aminte, la picioare! Voi nu simțiți, acuma oare, Că ele vi-s împiedicate, Căci amândouă vi-s legate? Dacă e Domnul, „Dumnezeu”, Pe El, să îl slujiți mereu! Dar dacă Baal s-a arătat Drept dumnezeu adevărat, Atunci întregul Israel Să îl urmeze doar pe el!”

Numeri 14:27

Plin de mânie: „Până când Mai las, această adunare, De a cârti, fără-ncetare, În contra Mea?! I-am auzit Pe toți cei care au cârtit, În contra Mea, din ăst popor. Rea este adunarea lor!

Exodul 16:28

Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Cât va mai fi nesocotit Cuvântul Meu?! Și până când Mai aveți, oare, voi, de gând, Porunca, să nu-Mi ascultați Și legea să Mi-o încălcați?!

Exodul 9:17

Ia seama la ce ți-am vorbit, Căci dacă te împotrivești Și ai să-ncerci să îl oprești Pe-al Meu popor, încă o dată,

2 Cronici 7:14

Dacă acest popor al Meu Asupra căruia, mereu, Este chemat Numele-Mi Sfânt, Se va smeri pân’ la pământ Și-n rugăciuni apoi va sta, Când Fața Mea va căuta, Iar de la căile acele Ce s-au vădit precum că-s rele Se va abate, negreșit, Îi iert păcatul săvârșit Și țara-n care locuiește Poporul se tămăduiește.

Exodul 4:23

Să îți vorbesc, acuma, viu Și-ți spun: „Lasă-l pe al Meu fiu Să plece, ca să Îmi slujească! Dacă nu faci să se-mplinească Dorința Mea, precum am vrut, Atunci pe-ntâiul tău născut Îl voi ucide, negreșit!” Când Domul, vorba, a sfârșit,

Exodul 10:4

De nu-l lași, au să năvălească Lăcustele-mpotriva ta. Mâine, ele-n Egipt vor sta, Pentru că Eu ți le trimit.

2 Regi 22:19

„Văd că smerit te-ai arătat, Iar inima ți s-a mișcat, Atuncea când ai auzit Cuvintele ce le-am rostit Eu, împotriva locului, Precum și-a oamenilor lui, Ce vor ajunge un semn care E de blestem și spaimă mare. Ai plâns și Mi te-ai închinat, Iar straiul ți l-ai sfâșiat. Tot ceea ce tu ai făcut, Sigur să fii, că am văzut.

Ieremia 50:29

Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”

Daniel 5:22

Deși îi ești fiu, Belșațar, Nu faci ca Nebucadențar, Căci inima nu ți-ai smerit, Cu toate că ai auzit Ce s-a-ntâmplat cu tatăl tău Și cât a dus-o el, de rău.

Exodul 5:1

Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.”