Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Exodul 10:13 - Biblia în versuri 2014

13 Moise, toiagul, și-a întins Peste-al Egiptului cuprins, Iar Domnul a făcut să bată Un vânt atunci, în țara toată. O zi și-o noapte, a suflat Vântul acel și-a adunat Lăcustele din răsărit. Când zorii zilei s-au ivit,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a adus vântul de est peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul de est a adus lăcustele.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului. Atunci Iahve a făcut să vină peste țară vântul de la Est care a bătut tot timpul zilei și al nopții. Când s-a făcut dimineață, vântul de Est adusese lăcustele.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s-a făcut dimineață, vântul dinspre răsărit a adus lăcustele.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 Și Moise și‐a întins toiagul peste țara Egiptului și Domnul a adus peste țară un vânt de răsărit toată ziua aceea și toată noaptea. Și a venit dimineața și vântul de răsărit a adus lăcustele.

Gade chapit la Kopi




Exodul 10:13
11 Referans Kwoze  

Oameni-acei se minunau Și-nfiorați se întrebau: „Ce om este Acesta, oare, De îl ascultă vânt și mare?”


Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”


Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.


Zăpadă, grindină și foc, Ceață și vânturi – la un loc – Laudă dați-I Domnului, Când împliniți porunca Lui!


La vorba Lui, au fost aduse Lăcuste care au mâncat


Să sufle, El a poruncit, Vântului de la răsărit Și miazăzi, de a plouat


Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,


Apoi, iar șapte au ieșit – De vântul de la răsărit, Arse fiind și pârjolite.


Cum prăzi ale omizilor Ajunseră holdele lor, Iar munca le-a ajuns să cadă, Roiului de lăcuste, pradă;


Lăcustele n-au împărat; Totuși, în cete s-au grupat;


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite