Exodul 1:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Ai lui Israel fii sporiră În număr și se înmulțiră Atât de mult, de au umplut Al Egiptenilor ținut.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁷ Fiii lui Israel au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult. Ei au devenit numeroși și au ajuns puternici, astfel încât țara s-a umplut de ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Israelienii (rămași) s-au înmulțit foarte mult. Au devenit atât de numeroși și de dominanți (prin numărul lor), încât țara (Egipt) s-a umplut cu ei.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Fiii lui Israél au fost rodnici, s-au înmulțit, au crescut [în număr] și au devenit foarte puternici. Și s-a umplut țara de ei.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Fiii lui Israel s-au înmulțit, s-au mărit, au crescut și au ajuns foarte puternici. Și s-a umplut țara de ei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Și copiii lui Israel au zămislit și au crescut și s‐au înmulțit și au ajuns foarte tari și se umpluse țara de ei.

Exodul 1:7 Referans Kwoze

Geneza 46:3

Sunt Dumnezeul Cel pe care, Isac, al tău părinte-l are. Să nu te temi să te așez’ La Egipteni, căci Eu veghez, Și-un mare neam am să te fac Eu, Dumnezeul lui Isac!

Deuteronom 26:5

După ce, coșul, îl va pune, Iei iar cuvântul și vei spune: „Avut-am tată Arameu, Care pribeag a fost, mereu, Încât ajuns-a, bunăoară, A fi aproape ca să moară. El, cu puțini inși, a venit Și în Egipt a locuit, Pentru o vreme, timp în care Ajunse a fi un neam mare Și în puteri s-a întărit.

Geneza 1:28

Când lucrul și l-a terminat, La oameni, Domnul S-a uitat, Spunând: „Creșteți, vă înmulțiți, Pământul să îl stăpâniți! Stăpâni să fiți pe peștii mării Și peste păsările zării – Pe tot ce e viețuitoare, Pe tot ce mișcă azi sub soare.

Geneza 47:27

Deci în Gosen, au locuit Iacov și-ai săi. S-au înstărit Și mult, în număr, au crescut.

Geneza 35:11

Eu Domnul sunt”, a mai zis El, „Atotputernicul! Să crești, Mereu, și să te înmulțești! Neamuri au să se zămislească, Din tine și au să se nască Și împărați. Vei căpăta –

Geneza 12:2

Din tine, face-voi neam mare. Vei fi o binecuvântare – Un nume mare-ți va fi dat Și fi-vei binecuvântat.

Geneza 9:1

Noe și cei trei fii ai lui Primesc, din partea Domnului, În dar, o binecuvântare: „Creșteți! Să fiți în număr mare, Să umpleți iar, acest pământ,

Neemia 9:23

Ai înmulțit fiii pe care, Neamul lui Israel îi are, Încât fiii poporului, Precum stelele cerului, Ajunseră-n număr să fie. I-ai adunat de prin pustie Și-apoi le-ai dat, drept moștenire, Țara pe cari, în stăpânire, Părinților lor le-a fost dată, De mult, în vremea-ndepărtată.

Deuteronom 10:22

Părinții voști’ când au trecut În al Egiptului ținut – În care, robi ați fost voi prinși – Erau doar șaptezeci de inși. Dar Domnul vostru S-a-ngrijit Ca să sporiți, necontenit, Iar numărul poporului E ca stelele cerului.”

Geneza 48:4

Mi-a spus: „Am să te fac să crești; Mult foarte, ai să te-nmulțești; Vei fi o ceată de popoare. Cât despre țara asta-n care Azi ești străin, ți-o voi da ție Și-urmașilor ce au să-ți vie!”

Geneza 17:16

Căci o voi binecuvânta Și-un fiu, prin ea, vei căpăta. Ea, mama multor, va să fie: Noroade multe au să vie, Din ea – precum și împărați, Peste popoare-ncoronați.”

Psalmi 105:24

Poporul fost-a înmulțit, De Domnul și s-a dovedit Mai numeros decât erau Aceia care-l dușmăneau.

Geneza 28:14

Căci iată, am găsit cu cale, Să-ți înmulțesc sămânța. Ea Va fi precum e pulberea. Te vei întinde-n asfințit, La fel de mult și-n răsărit; Și-n miazăzi asemenea, Și-n miazănoapte. Vor avea, În tine, binecuvântare, Ale pământului popoare.

Geneza 22:17

Te binecuvântez pe tine Și foarte mult te înmulțesc. Al tău neam, Eu am să îl cresc Cât stelele din ‘naltul zării Și cât nisip pe țărmul mării. Va stăpâni peste acei Care vor fi vrăjmașii ei – Va stăpâni cetatea lor.

Geneza 13:16

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.

Geneza 1:20

În dimineața următoare, Domnul a zis: „Viețuitoare Să mișune în apa mării! Păsări să zboare-n largul zării!”

Exodul 12:37

Aproape șase sute mii, Erau ai lui Israel fii, Atuncea când au părăsit Ținutul care s-a numit Ramses, mergând către Sucot. N-a fost cuprins poporul tot În acest număr, ci erau Doar cei care pe jos mergeau, Făr’ a se fi adăugat Femeile care-au plecat Alături de acel popor, Urmate de copiii lor.

Geneza 48:16

Pe-acești copii – să îi vegheze Și să îi binecuvânteze. Să-mi poarte numele, să crească, În țară să se înmulțească!”

Geneza 26:4

Pe tine-am să te înmulțesc – Cât stelele, am să te cresc. Ținuturile-acestea, toate, Seminței tale, vor fi date; Iar neamurile câte sânt – De către Mine – pe pământ, În tine-s binecuvântate. Răsplată sunt, aceste toate,

Geneza 15:5

L-a scos afară și i-a spus: „Privește cerul! Colo sus! Numără stelele, de poți, Sau, într-un calcul, să socoți Câte, pe bolta sa, vor sta – Așa va fi sămânța ta!”

Fapte 13:17

Știți că poporul Israel, Are un Dumnezeu; iar El, Pe-ai noști’ părinți doar, i-a chemat, Căci i-a ales, și-a ridicat, Acest norod, la cinste mare, De mult, în timpurile-n care Fost-a-n Egipt. Cu brațul Lui, Apoi, din a Egiptului Țară, i-a scos, într-un târziu.

Geneza 26:22

Isac, pe urmă, s-a mutat Și-altă fântână a săpat. Cu nimeni nu s-a mai sfădit Și-astfel, fântâna s-a numit „Lărgime” – altfel „Rehobot” – „Căci Dumnezeu, loc larg de tot, Să ne-așezăm, ne-a dăruit” – Astfel, Isac a glăsuit.

Exodul 1:12

Și-oricât de tare-i asupreau, Poporul tot s-a înmulțit, Până-n-tratât că s-a scârbit Egiptul, de neamul acel.

Exodul 5:5

A cuvântat Faraon, iară: „Poporul s-a-nmulțit în țară, Iar voi ați vrea să înceteze, Acuma, ca să mai lucreze?!”

Psalmi 107:38

Asupra lor, Domnul veghează Mereu, și-i binecuvântează; Necontenit, El îi sporește Și-ale lor vite le-nmulțește.

Езекиел 16:7

Cu zeci de mii, te-am înmulțit. Neîncetat, te-am tot sporit Și-ai tăi ajuns-au ca să fie, Precum e iarba, din câmpie. Necontenit, tu ai crescut, Până când mare te-ai făcut, Iar frumusețea dobândită Ți se vădea desăvârșită. Sânii, rotunzi, ți s-au făcut, Iar părul, mândru, ți-a crescut. Degeaba, însă, te mândreai, Pentru că tot goală erai.