Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 9:10 - Biblia în versuri 2014

10 Acestea, doar s-au dovedit Porunci ce-s asemănătoare, Cu toate cele privitoare La multe feluri de mâncări, La sărbători și la spălări, Pân’ la o vreme anumită, Ce spre-ndreptare-i hărăzită.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

10 Ele au de-a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea reformării lucrurilor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Acele reguli au fost doar niște reglementări cu privire la lucruri materiale; și se refereau la: mâncare, băutură, și spălări ceremoniale. Toate acestea au existat până la apariția unui Nou Regulament.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Acestea sunt doar rituri trupești cu privire la mâncăruri, la băuturi și la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Ele erau doar nişte rânduieli privitoare la trup, legate de mâncăruri, băuturi şi diferite spălări, şi toate ţin până la vremea îndreptării lucrurilor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi și felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.

Gade chapit la Kopi




Evrei 9:10
32 Referans Kwoze  

Deci, nimeni nu-ndrăznească-apoi, Ca să vă judece, pe voi, În ce privește o mâncare, O băutură oarecare, O sărbătoare anumită, O lună nouă născocită, Sau cu privire la Sabat,


În trupul Lui – voiesc să știți – Că vrăjmășia dintre ei E-nlăturată, dragii mei; Legea poruncilor, și ea – Cu rânduiala ce-o avea – A fost înlăturată-apoi, Căci a dorit ca, din cei doi, Un singur om să poată face Și astfel, să aducă pace.


Nu după legea pământească, Ci după cea a vieții care, În veci, este nepieritoare.


„Ah, Doamne!”, zis-am îngrozit. „Tu, care îmi ești Dumnezeu, Știi bine că sufletul meu Nu a fost pângărit, vreodată, Din a mea tinerețe! Iată, Până acuma n-am mâncat Vreun dobitoc mort, sfâșiat Și nici vreo carne necurată!”


Decât după ce s-a-nserat Și dacă-n apă s-a scăldat. În tabără, va fi adus, După ce soarele-a apus.


Într-un loc sfânt, trupul și-acele Straie, din in, să le îmbrace. După ce toate le va face, Să iasă-afară, să se ducă Ș, jertfele să le aducă. Aceste jertfe le socot Să-Mi fie ardere de tot. S-aducă deci, arderea lui Și arderea poporului, Și-apoi – după a sa menire – Are să facă ispășire, În fața Mea, și pentru el Și pentru-ntregul Israel.


Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.


„Întâiul legământ de-atunci, Avea și el, multe porunci, Prin care să se rânduiască Lucrarea cea dumnezeiască, Și-un pământesc locaș sfânt care Se folosea pentru-nchinare.


Gustând Cuvântul bun, mereu, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-acea putere care Doar veacul viitor o are –


Încredințați astfel, să fim Că lumea, despre cari vorbim – Adică lumea viitoare, Care va fi nepieritoare – Nu pentru îngeri e adusă În starea de a fi supusă.


Bătrânii din cetatea care, La cea mai mică depărtare – De trupul mort – are să fie, În urmă, trebuie să vie Ca, mâinile, să și le spele Asupra acelei vițele La care, capul, i-au tăiat


Să-și ia, pe el, tunica lui – Deci tunica preotului – Care, din in, este țesută. Să-și ia izmana lui, făcută – De-asemenea – din in subțire, Și brâul, ale cărui fire – La fel – din in, s-au împletit. Apoi să-și pună – negreșit – Mitra de in. Aste veșminte Sunt, pentru preot, haine sfinte. Cu ele, fi-va îmbrăcat, După ce-ntâi el s-a spălat.


Îl iei pe-Aron – pe frate’ tău – Îi iei și pe feciorii lui Și-apoi, la ușa cortului, Ai să te-nfățișezi cu ei Și-i speli cu apă. Apoi iei


De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.


A-nvățăturii cari, mereu, Despre botezuri doar, ne spune, Cum trebuie mâinile-a pune, Despre-nvierea morților Și judecata tuturor.


La vremea potrivită-apoi, Planul acesta – să știți voi – Că Dumnezeu îl împlinește Și astfel, în Hristos, unește Pe toate cele care sânt În ceruri, cât și pe pământ.


Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?


De la piață, nu prânzesc ‘Nainte de-a se fi scăldat, Căci multe datini au păstrat, Ca: spălarea ulcioarelor, Sau spălarea paharelor. Alte-obiceiuri de spălări, Sunt pentru paturi și căldări.


Acela care s-a atins – Întâmplător sau înadins – De-aceste lucruri, necurat Va fi, până pe înserat. Să nu mănânce – ia aminte! – Din lucrurile cele sfinte, ‘Nainte de a-și fi scăldat


Iei pe Aron și fiii lui Și îi vei duce, de îndat’, La ușa cortului – chemat „Al întâlnirii” – după care Cu apă-i speli, pe fiecare.


De a bea vin; nu vor avea Voie, de-atunci, ca să mai bea Nici băuturi îmbătătoare Și nici oțeturile care, Din băuturi, s-au obținut, Ori cari, din vinuri, s-au făcut. Nu vor putea a fi băute Nici băuturile făcute Din struguri storși. De-asemenea, Nici să mănânce, n-or putea, Strugurii proaspeți, strânși din vie, Nici cei uscați. Deci, să se știe


Se cere astfel, totodată – Când preoția e schimbată – A se mai face o schimbare, Care, în Lege, va apare.


Haina, sau lucrul cel de piele, Ori bătăturile acele, Urzeala care s-au spălat Și de pe cari s-a observat Că rana leprei a pierit, Să se mai spele, îndoit; Deci să se spele, bunăoară, Lucrul acel, a doua oară. După ce-a fost astfel spălat, Lucrul acela e curat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite