Evrei 8:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Nu ca acel făcut cu cei Care le-au fost părinți, când Eu, Din al Egiptului jug greu, I-am scos și i-am eliberat. Pentru că nu M-au ascultat Și nu au vrut ca să se ție De legământul Meu, nici Mie, Atunci, de ei, nu Mi-a păsat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoșii lor, în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Dar acesta nu va fi ca cel pe care l-am făcut cu strămoșii lor când i-am luat de mână și i-am scos din Egipt. Atunci ei nu au respectat acel legământ, iar Eu (în consecință) i-am neglijat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ în ziua în care i-am luat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Deoarece ei nu au rămas credincioși alianței mele, i-am părăsit și eu, spune Domnul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁹ nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor când i-am luat de mână şi i-am scos afară din ţara Egiptului. Pentru că ei nu au rămas în legământul meu, nici Eu nu m-am mai îngrijit de ei, zice Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu și nici Mie nu Mi-a păsat de ei’, zice Domnul.

Evrei 8:9 Referans Kwoze

Ieremia 31:32

Nu-i precum cel pe cari, odat’, Cu-ai lor părinți l-am încheiat Când al Meu braț Mi l-am întins Și când de mână Eu i-am prins Ca din Egipt să-i scot afară Și să le dăruiesc o țară. Ei au călcat, apoi, mereu, Acel vechi legământ al Meu, Deși asupra lor vegheam Și astfel, drept de sorți, aveam.”

Galateni 4:24

Să știți că lucrurile-acele Ascund un înțeles, în ele. De-aceea, să luați aminte Că ele-s două legăminte. Pe muntele Sinai făcut, E primul legământ avut, Cari e Agar, având să fie Cel care naște doar robie.

Marcu 8:23

Luându-l pe orbul acel, De mână, a ieșit din sat. Apoi, pe ochi, i-a pus scuipat Și-Și lăsă mâna peste el, Zicând: „Ce vezi?” Orbul acel

Fapte 13:11

Acum, mâna lui Dumnezeu, Are să te apese greu: O vreme, orb, vei rămânea Și soarele, nu-l vei vedea!” Din cer, o ceață-ntunecată Căzut-a peste el, îndată, De-a trebuit ca să găsească Pe cineva, să-l însoțească.

Fapte 9:8

Saul, de jos, s-a ridicat Și a privit înspăimântat, În jur. Cu toate că-și ținea Ochii deschiși, el nu vedea. Însoțitorii îl luară, Atunci, de mâini, și-l ajutară S-ajungă în Damasc. A stat,

Maleahi 2:13

Iată dar, ce mai faceți voi: Umpleți cu lacrimi, mai apoi, Altarul Domnului, plângând Și gemete mereu scoțând, Astfel încât El nu mai poate Privi la darurile toate Ce le-ați adus și-astfel – vă zic – El nu poate primi nimic Din tot ceea ce ați adus Și în a Lui față ați pus.

Amos 5:22

Jertfe Îmi dați, ce se socot A fi drept ardere de tot; Apoi Mi-aduceți daruri care Menite sunt pentru mâncare. Degeaba-Mi dați jertfele-acele, Căci n-am nici o plăcere-n ele. Iată, vițeii îngrășați, Pe cari veniți ca să Mi-i dați Drept jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire, Nu-Mi sunt pe plac și nu-Mi priesc; De-aceea, nici nu îi privesc.

Езекиел 16:59

Așa vorbește Dumnezeu: „Iată ce îți voi face Eu: Îți fac, după cum am văzut Precum că și tu ai făcut, Nesocotindu-ți jurământul Și încălcându-ți legământul!

Езекиел 16:8

Atuncea când Eu am trecut Pe lângă tine, am văzut Că îți venise vremea-n care, Fiorul dragostei apare. Eu, peste tine, mi-am întins Haina și astfel te-am cuprins Cu poala ei. Te-am învelit Cu ea și ți-am acoperit Întreaga-ți goliciune-ndat’. Apoi, credință ți-am jurat Și am făcut un legământ, Cu tine” – zis-a Domnul Sfânt – „Prin care Mie, Mi te-ai dat!

Isaia 63:9

Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.

Isaia 40:11

El Își va paște a Lui turmă, Ca un Păstor adevărat. În brațe, îi va fi luat, Pe miei; la sân, El îi așează, Iar oile ce alăptează Sunt, cu blândețe, ocrotite, De El fiind călăuzite.”

Кынтаря кынтэрилор 8:5

Dar cine ar putea să fie Cea care suie, din pustie? De-al ei iubit, se sprijinește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Iată, sub măr eu te-am trezit. Acolo fost-ai zămislit De mama ta, căci te-a făcut Acolo unde te-ai născut.”

Psalmi 105:43

În strigăte de bucurie Și chiote de veselie, Plecă al Domnului popor, Din țara Egiptenilor.

Psalmi 78:57

Necredincioși se dovedeau, Precum părinții lor erau. Ca și un arc înșelător, L-au părăsit pe Domnul lor.

Psalmi 77:20

Poporul, Ți-ai povățuit, Ca pe o turmă. Negreșit, Prin Moise și Aron apoi, Tu ne-ai călăuzit pe noi.

Iov 8:20

Dar Dumnezeu este Acel Care, pe cel neprihănit, Nu l-a lăsat neocrotit, Iar pe cei răi i-a lepădat.

Deuteronom 29:25

Răspuns, atunci au să primească Și au ca să se lămurească: „Acest popor a părăsit Pe Domnul și-a nesocotit Cuvântul legământului, Pe care, Dumnezeul lui – Și al părinților ce-i are – L-a încheiat când, cu braț tare – El – din Egipt, l-a scos afară Dându-i în dar, această țară.

Deuteronom 29:12

Acum, aici, voi așteptați, În legământ, ca să intrați Cu-al vostru Domn. Ăst legământ Este făcut cu jurământ, Iar Domnul vostru vrea, apoi, Să îl încheie, azi, cu voi,

Deuteronom 29:1

Iată cuvintele ce sânt Cuprinse-n acel legământ De care Domnul I-a vorbit, Lui Moise, când i-a poruncit Ca să-l încheie – pentru El – Cu toți fiii lui Israel, În al Moabului ținut, Afară de cel ce-i făcut – După porunca Domnului – La muntele Horebului.

Exodul 34:10

A zis, atuncea, Domnul sfânt: „Iată că fac un legământ! Voi face-n fața tuturor – În fața-ntregului popor – Minuni cum nu s-au pomenit Vreodat’ a se fi săvârșit În neamurile care sânt În țările de pe pământ. Poporul cari e-n jurul tău, Vedea-va, în mijlocul său, Lucrarea Domnului. Oricine Are să vadă cum, prin tine, Lucrări vor fi desfășurate, Care sunt mari și-nfricoșate.

Geneza 19:16

Dar Lot, încă, mai zăbovea, Iar timpul, ne-ncetat, curgea. Atunci, îngerii i-au luat, Pe toți, de mâini și au plecat Să-i scoată, din cetate-afară, Și înapoi veniră iară. Astfel, Domnul l-a izbăvit

Isaia 41:13

Căci al tău Domn și Dumnezeu, Eu sunt și Eu voi fi mereu. Eu sun Acel care îți zic: „Să nu ai teamă de nimic, Căci Eu îți vin în ajutor!

Plângerile 4:16

Domnul, pe toți, i-a-mprăștiat Atuncea când S-a mâniat Și către ei, n-a mai privit! Vrăjmașul care a venit, La preoți nu s-a mai uitat, Nici milă nu a arătat Față de cei bătrâni pe care, Sărmanul meu popor îi are.

Isaia 51:18

Nu-i nimenea – cum am văzut – Din cei pe care i-a născut, În stare să-l călăuzească Și sprijin să îi dăruiască.

Exodul 32:8

Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”

Fapte 7:36

În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus.