Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 6:4 - Biblia în versuri 2014

4 Cei care fost-au luminați Și au primit – dragii mei frați – Darul ceresc, dat pe pământ, Pătrunși fiind de Duhul Sfânt –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Căci este imposibil pentru cei ce au fost luminați o dată pentru totdeauna, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Sunt unii care au fost cândva luminați, au gustat darul ceresc, au beneficiat de acțiunea Spiritului Sfânt,

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminați, care au gustat darurile cerești și au devenit părtași ai Duhului Sfânt,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Căci cei care au fost luminaţi mai înainte, care au gustat darul din cer şi au devenit părtaşi ai Duhului Sfânt,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt

Gade chapit la Kopi




Evrei 6:4
38 Referans Kwoze  

„Sunteți sarea pământului; Dar, prin pierderea gustului, Sarea mai poate săra, oare? Desigur nu! Atunci ea are Să fie-afară aruncată Și în picioare-apoi călcată.


Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.


Căci doar prin har, azi, vă găsiți – Și prin credință – mântuiți.


Ioan, atunci, a cuvântat: „Omul primește ce-i e dat, Din cer. Atâta doar! Vedeți?


Să v-amintiți ce ați făcut, În zilele de la-nceput, Când după ce v-ați luminat, O mare luptă ați purtat, Plină fiind de suferință, Căci ați primit astă credință.


El, șapte duhuri, o să ia, Care vor fi asemenea Cu el, sau poate chiar mai rele. Va reveni-nsoțit de ele, Și-n casă au să locuiască. Are să se-nrăutățească A gazdei stare, de-astă dată Fiind mai rea ca prima dată. Cu acest neam viclean, mișel, Se va-ntâmpla-n acelaș’ fel”.


Iată, un lucru doar, voiesc, Acum, ca să îl lămuresc: Prin fapta Legii, ați primit Duhul, sau când ați auzit Credința ce-o împărtășiți?


Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –


Dacă îl vede cineva, Pe-un frate, c-a greșit, cumva, Păcătuind – și-acel păcat Nu-i către moarte îndreptat – Rugi facă, pentru frate’ său, Spre-a îndrepta lucrul cel rău. Dacă așa va proceda, Dumnezeu, viața, îi va da, Pentru cel care s-a rugat, Cari n-a făcut nici un păcat. Dar este și-un păcat mai mare Ce merge pe-a morții cărare. Pentru cel care o să poarte Acel păcat ce duce-n moarte, Nu îi voi spune, nimănui, Ca să se roage, Domnului.


Iar Dumnezeu a întărit-o Prin semne mari, nemaivăzute, Și prin minunile făcute Doar prin puterea Lui cea mare, Și-apoi prin darurile care Sunt ale Duhului Său Sfânt Venit, din ceruri, pe pământ – Daruri pe care le-a-mpărțit, Așa precum El a dorit!


Nepăsător, tu nu te ține, De darul ce-i aflat în tine Și care, dat îți este ție – După cum știi – prin prorocie, Când a prezbiterilor ceată, Stând laolaltă adunată, A socotit că este bine Să-și pună mâinile, pe tine.


Deci, Dumnezeu le-a hărăzit, Darul, pe care L-am primit, Când, în Hristos, noi am crezut. Dacă ăst lucru l-am văzut, M-am întrebat: „Cum mă pot eu, Împotrivi, lui Dumnezeu?”


Dar fiecare dintre noi Ar trebui ca mai apoi, Să aibă partea lui de har, După al lui Hristos, sfânt, dar.


Al cărei slujitor, eu sânt, După măsura harului – Lucrare a puterii Lui – Care mi-a fost încredințat.


Toți credincioși-acolo-aflați – Cari, împrejur, erau tăiați, Și cari, cu Petru-au fost veniți – Rămaseră adânc uimiți, Văzând că darul minunat, Al Domnului, a fost turnat


La el și, aspru, i-a vorbit: „Ce mârșav gând, ție îți vine?! Să piară banii tăi, cu tine, Pentru că astfel tu gândești, Că poți, cu bani, să dobândești Darul lui Dumnezeu! Dar vai!


Iisus a zis: „Adevărat Vă spun, că nu Moise e cel Ce v-a dat pâine, ci Acel Cari vă dă pâine-adevărată – Din ceruri – este al Meu Tată.


Și-a prorocit, în acest fel: „Mie, cari sunt chemat Balaam Și, pe Beor, tată, îl am, Ochii îmi sunt deschiși, mereu,


Cel ce vă dă Duhul, în dar, Și-nfăptuiește, printre voi, Multe minuni, le face-apoi, A fi, prin Lege, cu putință, Sau prin puterea, din credință?


Că Domnul, care-a cunoscut Ale lor inimi, a făcut Ca și ei, mântuiți, să fie, Lăsând, și peste ei, să vie, Din cer, al Său Duh Sfânt apoi.


El ascultă al ei cuvânt Și zise: „De ai fi știut! O, dacă ai fi cunoscut Darul lui Dumnezeu, și Cine E Cel ce spus-a către tine „Dă-Mi ca să beau”, I-ai fi cerut Tu, ca să-ți deie, de băut, Iar El, atunci, ți-ar fi dat ție, Pe săturate, apă vie.”


Află că Alexandru dar – Cel care este căldărar – Necontenit, mi-a făcut rău. Dar Domnul, după răul său, Încredințat sunt că, odată, Îi va da plata meritată.


Pentru că iată, eu doresc, Necontenit, să vă-ntâlnesc, Să pot ca să vă dau apoi – Atunci când voi veni la voi, Cândva – un dar duhovnicesc, Prin care să vă întăresc,


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,


Preotu-apoi se va uita, Atent și iar va cerceta Rana ce-ntâi a fost spălată, Și dacă nu va fi schimbată – Aceasta – la înfățișare Și nu s-a-ntins, după spălare, Lucrul acela-i necurat. Deci ars să fie, imediat, Căci poate-o parte-a lucrului – Pe fața sau pe dosul lui – Ros ca să fie, a ajuns, De lepra care l-a pătruns.


Dar dacă rana va apare Când s-a sfârșit astă lucrare – Când pietre s-au înlocuit Și când pereți s-au tencuit –


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite