Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 6:12 - Biblia în versuri 2014

12 Încât, să nu vă leneviți, Nicicând apoi, ci să pășiți Pe urmele acelea care, Doar prin credință și răbdare, Vă vor aduce-apoi, putința, De-a moșteni făgăduința.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 astfel încât să nu deveniți leneși, ci să urmați exemplul celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Deci nu fiți leneși, ci urmați exemplul celor care prin credință și răbdare, obțin ce li s-a promis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 astfel încât să nu fiți nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 ca să nu deveniţi leneşi, ci să-i urmaţi pe cei care moştenesc făgăduinţele prin credinţă şi îndelungă răbdare.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.

Gade chapit la Kopi




Evrei 6:12
36 Referans Kwoze  

Să v-amintiți, necontenit, De toți cei care v-au vestit Cuvântul de la Dumnezeu. Băgați de seamă, tot mereu, La felu-n care-au viețuit, Precum și la al lor sfârșit. Dați-vă dar, toată silința, Pentru a le urma credința!


Răbdare-acum, dragii mei frați, Voi trebuie să arătați, Ca după ce ați împlinit Tot ceea ce a trebuit – Adică după ce-ați făcut Ceea ce Dumnezeu a vrut – S-ajungeți de a fi primit Tot ce va fost făgăduit.


El, iată, ne-a făgăduit Veșnica viață, negreșit.


În sârguință, dovediți Că, fără preget, a fi, știți. De râvnă, plini, să fiți, mereu, În duh, slujind lui Dumnezeu.


Asupra celor de mai sus – Multe cuvinte, negreșit, Și multe sunt de tâlcuit, Pentru că lucrurile-acele S-au dovedit multe și grele, Iar în pricepere-acum, voi V-ați arătat a fi greoi.


De-aceea fraților, să știți, Alegerea, să vi-o-ntăriți – Chemarea pe care-o aveți. Numai așa, o să puteți Ca, nicicând, să n-alunecați.


Ca unii care știți apoi, Cum că, credința arătată, Prin ele, vă este-ncercată, Mărindu-vă, prin încercare, Puterea voastră, de răbdare.


„Acuma dar, dragii mei frați – Când ne aflăm înconjurați De-un nor de martori – să-ncercăm, Ca orice piedică s-o dăm Deoparte, să ne smulgem noi, Din mreaja de păcat și-apoi, Să alergăm, cu stăruință – Cu o puternică credință – În alergarea cea pe care, O are-n față fiecare.


Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”


Avram trebuie a fi tată Și pentru cei cari, netăiați, Sunt, împrejur, acum, aflați, Care credință-au arătat Și care, astfel, au călcat Pe urma ce a fost lăsată De către-Avram – al nostru tată – Pe vremea când, nimeni, din jur, Nu se tăiase, împrejur.”


Anume, grijă va avea, Atuncea, El, ca să le dea, Viața cea veșnică, cerească, Celor ce au să dovedească Precum că ei au căutat, Prin stăruință, ne-ncetat, În bine doar – strunindu-și firea – Slava și cinstea, nemurirea.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Omul care se lenevește, Frate-i cu cel ce nimicește.


Cel care-i duce în robie Pe alții, trebuie să știe, Că are a păți la fel – Adică rob va fi și el. Cel cari, cu sabia, omoară, De sabie are să moară. Aici este răbdarea care Poporul sfinților o are, Și-aici este credința lor – Credința dată sfinților.


Ei, prin credința ce-au vădit, Împărății au cucerit; Mereu, dreptate au făcut; Apoi, închise, le-au ținut, Leilor, gura și au stins


Avram, atunci, a așteptat, Plin de răbdare, ne-ncetat, Și-n felu-acesta a primit, Tot ce i-a fost făgăduit.


De-aceea, noi ne lăudăm – Când, în Biserici, ne aflăm – Cu voi, pentru credința mare, Pentru statornicia care – Când, în necazuri, vă aflați – Mereu, știți să le arătați.


Sămânța care-a nimerit, În bun pământ, i-a-ntruchipat Pe cei care au ascultat Cuvântul și-apoi L-au primit. În inimă, L-au ocrotit, Și au dat roadă, în răbdare.


„Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Iată, am Să vă mai spun ceva și Eu: Să știți – cu toți – că Dumnezeu E Dumnezeul viilor Și nicidecum al morților!”


Hățiș de spini – află acum – Este al leneșului drum; Drumul celui neprihănit Întotdeauna-i netezit.


Cel leneș multe și-a dorit Și totuși, el nimic nu are; Dar parte de îndestulare Au harnicii, căci sunt sătui.


Cei harnici au să stăpânească; Cei leneși bir au să plătească.


Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!


Târziu, săracul a murit, Iar îngerii, loc, i-au gătit, În sânul lui Avram. Pe urmă, Veni și vremea când se curmă Viața acelui om bogat. După ce fost-a îngropat,


„Rob leneș și viclean și rău!” – I-a spus stăpânul, supărat – „Că secer și n-am semănat, Strâng făr’ să vântur, ai știut! Dar dacă spui că te-ai temut, Atunci, de ce n-ai înmulțit Banul, pe care l-ai primit!?


„Tu care ești în ochii mei, Cea mai frumoasă din femei, Dacă acest lucru nu-l știi, Să ieși afară și să vii, Apoi, pe urma oilor; Iar lângă-ale păstorilor Colibe-n șesurile verzi, Du-ți la pășune ai tăi iezi.


Dar tu ascultă-mă pe mine: Pe calea omului de bine Doar să pășești necontenit, Cu omul cel neprihănit!


Acel care l-a rătăcit Pe omul cel neprihănit, Ducându-l – fără vreo pricină – Pe-o cale rea, pentru-a sa vină O să primească, drept răsplată, Groapa ce-a fost de el săpată.


Cum ușa-n tocu-i se rotește, Leneșu-n patu-i se-nvârtește.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite