Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 4:11 - Biblia în versuri 2014

11 Să ne grăbim dar, să intrăm Și în odihna Lui, să stăm. Mereu, s-aveți dar, grijă mare, Ca-n pilda de neascultare, Să nu se-ntâmple-apoi, cumva, Să cadă-n urmă cineva.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Să ne grăbim deci să intrăm în acea odihnă, astfel încât nimeni să nu cadă în același fel de neascultare.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Deci să facem orice efort pentru a beneficia (în final) de această odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă (pe drum) urmând același exemplu de neascultare.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în același exemplu de neascultare!

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă ca să nu cădem în acelaşi fel de neascultare!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare.

Gade chapit la Kopi




Evrei 4:11
22 Referans Kwoze  

Și oare, cui, El S-a jurat, Că n-au să poată, niciodat’, Să intre în odihna Lui? Dar oare, nu poporului Cel care nu L-a ascultat, Ajunse El de S-a jurat?


Iisus răspunse: „Să nu stați, Ci vă grăbiți, ca să intrați, Pe ușa strâmtă! Mulți vor vrea, Să intre, dar, nu vor putea.


Dorim, acuma, însă, noi, Ca fiecare, dintre voi, Aceiași râvnă – negreșit – S-arate, până la sfârșit, Ca să-și păstreze neclintită, Mereu, nădejdea dobândită,


Seamă luați dar, bine, voi, Ca vorbele deșarte-apoi, Să nu vă-nșele, căci se știe, Că a lui Dumnezeu mânie, Cade pe cei ne-ascultători.


De-aceea zic, dragii mei frați, Ca bine, seama, să luați, Să nu aveți, cumva, în voi, O inimă, care apoi, Necredincioasă e, și care Poate, oricând, a fi în stare Să vă despartă-ntr-un târziu De Dumnezeul nostru viu.


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.


Că pentru-aceste lucruri, vine Mânia, de la Dumnezeu, Care îi va lovi mereu – În lungul și în largul zării – Pe toți fii neascultării.


Mi-am revenit, apoi, în fire Și-astfel, Agripa împărate, Ăstei vedenii minunate, N-am vrut să mă împotrivesc;


Lege, proroci, au existat Pân’ la Ioan – precum se știe. De-a Domnului Împărăție, Azi, Evanghelia ne vestește – Doar Ea ne propovăduiește. Cel care vrea – și dă năvală – Intră în Ea, fără-ndoială!


De la Ioan, cu osteneală Se poate – dacă dai năvală – Să intri în Împărăție, În ceruri. Asta să se știe!


„Intrați pe poarta strâmtă! Iată Că largă este poarta, lată Se vede calea, spre pierzare; Iar numărul acelor care Pășesc pe ea, este sporit.


În cari trăiați odinioară, Prin mersul lumii, bunăoară, După puterea domnului Cari este al văzduhului – A duhului care-a ieșit Lucrând, mereu, neobosit, În lungul și în latul zării, În toți fiii neascultării.


Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


Deci, unii au să dobândească Odihna Lui dumnezeiască; Dar pentru cei ce-au auzit – Întâi – cuvântul ce-a vestit Vestea cea bună – la-nceput – Fără, însă, a fi putut, Odihnă, de-a fi căpătat – Pentru că nu au ascultat –


Și dacă Domnu-a osândit Cetățile care-au greșit – Sodoma și Gomora, care, Cenușă-ajuns-au, fiecare – Ca pildă pentru omenire, Pentru cei ce-n nelegiuire Au să trăiască, ne-ncetat;


Când se întoarseră-napoi, La Iosua, au zis apoi: „De ce să porți poporul tot, Să bați cetatea, când socot Că numai două sau trei mii, Dintre ai lui Israel fii, Vor fi destui să reușească, Cetatea Ai, s-o cucerească. De ce să obosești acum, Poporul și să-l porți pe drum, Pentru locuitorii ei? Puțini sunt oamenii acei.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite