Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 2:15 - Biblia în versuri 2014

15 Și-n acest fel, i-a izbăvit, Pe cei care, prin jocul sorții, Supuși au fost, puterii morții.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

15 și să-i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 și să îi elibereze pe oamenii care toată viața lor erau sclavi ai fricii de moarte.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 și să-i elibereze pe aceia care, de frica morții, toată viața lor erau reduși la sclavie.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Gade chapit la Kopi




Evrei 2:15
17 Referans Kwoze  

Iar voi, cu toții, n-ați primit Un duh cari este de robie Ca frică, astfel, să vă fie; Aveți un duh de înfiere Care, mereu, ne dă putere, Ca să strigăm cu toți, deodată, Acum, „Ava”, adică „Tată”.


Căci Dumnezeu nu ne-a-nzestrat Cu-n duh de frică, ci ne-a dat Duh de putere și credință, De dragoste și chibzuință.


Iată că El ne-a izbăvit, Iar moartea nu ne-a mai lovit; Și-avem nădejde că, de-acum, Încă un timp, pe-al vieții drum, De noi, are să se-ngrijească Și are să ne izbăvească.


Vremea, în care, dezrobită, Va fi și ea și, izbăvită, De stricăciunea ce-o robea, Să poată-apoi parte-a avea De slobozenia slavei lor, Adică ai copiilor Pe care-i are Dumnezeu.


Inima-mi e înspăimântată, De spaima morți-mpresurată.


Căci nici un om, în lume, nu-i, Care să poată să trăiască, Fără ca moartea să-și găsească. Din rândul morților, cumva, Sufletu-și scapă cineva?


De moarte, Tu m-ai izbăvit. Al meu picior a fost ferit De-alunecare și cădere, Căci Tu mi-ai dăruit putere Și-astfel în fața Ta mă ții, Stând pe pământul celor vii.


Pentru a fi astfel scăpați De moarte și spre-a fi lăsați Cu viață-atunci când peste ei Se-abate valul foametei.


Se tem. Când vine dimineața, Simțesc cum le-nfioară fața A morții umbră; se-ngrozesc, Lumina ei, când o zăresc.


Spaima, în suflet, i-a rămas Și-l urmărește, pas cu pas.


„Supuneți-mi voi – care voiți, Sub Lege, să v-adăpostiți – Oare, de Lege, n-ascultați?


Ei într-o clipă-s nimiciți! Pierdut e neamul răilor: Sunt spulberați, sunt risipiți. Năprasnic e sfârșitul lor.


O vreme, când are să fie Răpit din cortul său, în care Crezuse că adăpost are, Și la-mpăratul spaimelor Va fi târât. Locuitor,


Căci El – în sprijin – negreșit, Nu îngerilor le-a venit. Ci ajutorul arătat, Seminței lui Avram l-a dat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite