Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 13:8 - Biblia în versuri 2014

8 Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 (Din acest punct de vedere,) Isus Cristos este totdeauna același: atât ieri și astăzi, cât și pentru eternitate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în veci.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Iisus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!

Gade chapit la Kopi




Evrei 13:8
19 Referans Kwoze  

„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!


Oricare lucru bun, primit, Oricare dar desăvârșit, Pe care noi l-am căpătat, Numai de sus, ne este dat. Toate acestea, fraților, Părintele luminilor Ni le-a trimis. Nici o schimbare Și nici o umbră de mutare – În El – nicicând, nu s-a văzut.


„Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul, sunt numit Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”, Ne spune Domnul Dumnezeu – Acela cari este mereu, Cel ce era, Cel care vine Și care prin puterea-I ține, Toate-n picioare, ne-ncetat, Și-Atotputernic, e chemat.


Sul, le va face mâna Ta – La fel ca și pe o manta – Căci nu sunt veșnic așezate, Și trebuie a fi schimbate. Dar Tu, același – negreșit – Ai să rămâi, necontenit; Iar anii Tăi nu se sfârșesc, Ci veșnici, ei se dovedesc.”


Așa a zis Domnul pe care Israel, Împărat, Îl are, Precum și Răscumpărător Și-apoi Domn al oștirilor: „Eu sunt Întâiul, tot mereu, Iar Cel din urmă sunt tot Eu. Singurul Dumnezeu, Eu sânt Nu mai sunt alții, pe pământ.


‘Nainte de-a se fi născut Munții – până nu s-au făcut Lumea și tot acest pământ, Cu toate ce în ele sânt – Din veșnicii ai fost, mereu, Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!


Dar bunătatea Domnului Ține în veacul veacului, Pentru cel care a vădit Teamă de El și, negreșit, Pentru urmașii cei pe care, În lume, acel om îi are.


Și cine, oare, a-mplinit Aceste lucruri, negreșit? Cine e cel ce le-a făcut? Acela cari, de la-nceput, La Sine, neamuri, a chemat, E Domnul Cel adevărat, Eu, Cel dintâi, necontenit, Și-Același, până la sfârșit.


Mia de ani – este știut – E ca o zi ce a trecut, În fața Ta, ca niște șoapte Sau ca și straja cea de noapte.


Către Bisericile care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Ioan trimite-acest cuvânt: Pace și har, să vină peste Acestea, de la Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine – Cari prin puterea Lui le ține – Și de la duhurile-aflate Șapte la număr, așezate, În fața scaunului care, Pentru domnie, El îl are,


Căci Fiul Tatălui de Sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus – Cari fost-a propovăduit, În al vost’ mijloc, negreșit Prin mine și prin Timotei Și prin Silvan deci – dragii mei – N-a fost și „da” și „nu”, vreodat’, Ci El, doar „da”, S-a arătat.


Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,


Un tamarsic a semănat Avram, acolo, și-a chemat Apoi, Numele Domnului.


Atuncea, Dumnezeu Cel Sfânt Răspunse: „Eu sunt Cel ce sânt.” Apoi a mai adăugat: „Să spui, când fi-vei întrebat: „Iată, Cel care e numit „Eu sunt”, pe mine m-a găsit, Acum, și m-a trimis la voi.”


Iată căci ceea ce, mereu, Făgăduit-a Dumnezeu, Făgăduințele acele – Oricât de multe ar fi ele – În El sunt „da”, necontenit. Astfel, și „Aminul” rostit, De noi, prin El, e spus, mereu, Spre a-L slăvi, pe Dumnezeu.


Cari singurul este, mereu, Mântuitor și Dumnezeu, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus – Să-I fie slava-n ceruri, sus. Putere și cu măreție – De-asemeni – ale Lui să fie, Cu stăpânirea arătată, La început de vremi, odată. Pe toate, Lui I le închin, Acum și-n veci, de veci. Amin.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite