Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 13:12 - Biblia în versuri 2014

12 Și cu Iisus a fost la fel. Cu al Său sânge, a vrut El, Norodul, ca să îl sfințească, Și a ieșit să pătimească, În urmă, dincolo de poartă, Spre a schimba a lumii soartă.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 De aceea Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acest fapt explică de ce și Isus a suportat moartea (pe cruce) tot în exteriorul orașului, ca să sfințească poporul cu propriul Său sânge.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 De aceea și Isus, pentru a sfinți poporul prin propriul său sânge, a suferit în afara porții.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 De aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit dincolo de poarta cetăţii.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea și Isus, ca să sfințească norodul cu însuși sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.

Gade chapit la Kopi




Evrei 13:12
18 Referans Kwoze  

Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat.


Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,


L-au scos afară – cum s-a zis – Și-acolo el a fost ucis, După porunca Domnului, Dată prin Moise, robul Lui.


Moise, precum i-a poruncit Domnul să spună, a vorbit Copiilor lui Israel. L-au scos afar’ apoi, pe cel Care-a hulit, și l-au ucis Cu pietre, precum Domnu-a zis.


Atunci, cum oare, pedepsit, Va fi cel cari s-a arătat Că, în picioare, L-a călcat, Pe-Acela care e, mereu, Fiu, pentru-al nostru Dumnezeu, Și-a pângărit prin fapta lui, Sângele legământului – Sânge cu care-a fost sfințit – Și astfel, L-a batjocorit Pe Duhul harului apoi?


Eu Însumi, pentru că voiesc Ca ei – cei ce Mi-au fost dați Mie – Prin adevăr, sfințiți, să fie.


Iosua-ndată – iar cu el, Întreg poporul Israel – L-au prins pe-Acan – pe-acela care, Părinte, pe Zerah, îl are. Cu el odată, au luat Argintul care-a fost furat, Placa de aur și cu ea, Mantaua. De asemenea, Luați au fost și ai săi prunci; Și vite-au mai luat atunci: Măgari, cirezile de boi, Precum și turmele de oi. Luat a fost cortul în care A locuit, cu tot ce are. Acan, cu tot ce-a dobândit, Cu cei pe cari i-a zămislit, Luați au fost, de-al lor popor, Și duși în vale la Acor.


Cel ce sfințește și – să știți – Că și cei care sunt sfințiți, Dintr-unul sunt. De-aceea, Lui, Rușine-n fața nimănui, Nu îi va fi, de ei, și-astfel, „Frați” îi numește-atuncea El


Doar un ostaș a ridicat, O suliță, și I-a străpuns Coasta, iar – din locul împuns – Apă și sânge au ieșit.


În mare grabă, din cetate. De pe sprânceana muntelui, În hăul de la poala lui, Au vrut să-L zvârle, dar Iisus


Prin astă „voie”, mai apoi, Sfințiți ajuns-am a fi noi, Prin faptul că Hristos Și-a dat Trupul, drept jertfă de păcat, O dată pentru totdeauna.


Că teascul ce a fost umplut Cu strugurii, a fost luat Și cu picioarele călcat Apoi, afară din cetate. Valuri de sânge, revărsate Au fost, din el, și s-au întins, Încât o-ntindere-au cuprins; O mie șasesute-avea, De stadii dar, întinderea. Sângele ce s-a revărsat, Mare, apoi, s-a ridicat Încât ajuns-a-ncetișor, Pân’ la zăbala cailor.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite