Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 12:6 - Biblia în versuri 2014

6 Îl pedepsește pe acel Pe cari arată că-l iubește. Pe orice fiu ce îl primește, El, cu nuiaua, îl va bate.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește și-l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 pentru că Iahve pedepsește pe acela pe care îl iubește și folosește nuiaua pentru cel pe care îl primește ca fiu.”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Căci pe cel pe care îl iubește Domnul îl pedepsește și îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primește”!

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Căci Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeşte; El pedepseşte pe fiul căruia îi poartă de grijă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.”

Gade chapit la Kopi




Evrei 12:6
19 Referans Kwoze  

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!


Căci El, pe cel ce îl iubește Îl mustră, precum dojenește Un tată pe copilul său Îndepărtându-l de la rău.


Dreaptă – mereu – s-a dovedit Că este a Ta judecată. Doar din credincioșie, iată, Știu bine că am fost smerit.


Acel ce se vrea iubitor, Cruțând nuiaua, își urăște Copilul; cine și-l iubește, Nu pregetă să-l pedepsească De câte ori o să greșească.


Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești


El Îmi e fiu și îi sunt Tată. De face rău, îl pedepsesc Și cu nuiaua, îl lovesc. Nuiaua fi-va omenească, Iar lovituri ce-o să primească, Tot omenești s-or arăta.


Mă pedepsește, Domn al meu, Dar cu măsură, te rog eu, Căci nu vreau să mă nimicești, Atunci când mâniat Tu ești!


Să recunoască fiecare, Că Domnu-i dă câte-o mustrare, Precum îi dă copilului, Câte-o mustrare, tatăl lui.


Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.


Dacă Tu, Doamne, m-ai smerit, Spre al meu bine s-a vădit, Ca să învăț – pe a mea cale – Orânduirea Legii Tale.


Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos.


Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.


Cât de mustrarea Domnului Precum și de pedeapsa Lui, Te sfătuiesc să chibzuiești Și să nu le disprețuiești.


Să plângă omul, cât trăiește? Mai bine, plângă fiecare, Pentru păcatul ce îl are!


Elimelec însă-a murit Acolo-n ani-aceia grei. Naomi, cu feciorii ei, Printre străini, l-au îngropat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite