Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 11:3 - Biblia în versuri 2014

3 Iată, doar prin credință, noi Ajungem a pricepe-apoi, Că lumea, că acest pământ, Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, S-au pomenit a fi făcute. Din lucrurile nevăzute, Putem acuma, de a crede, Că s-a făcut tot ce se vede.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Prin credință înțelegem că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede n-a fost făcut din lucruri care sunt vizibile.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Datorită credinței, noi înțelegem că întregul Univers a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu. Deci (putem accepta astfel că) tot ce se vede, a fost făcut din lucruri care nu se văd.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Prin credință, înțelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost făcute prin cuvântul lui Dumnezeu şi că lucrurile văzute n-au fost create din ceea ce se vede.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.

Gade chapit la Kopi




Evrei 11:3
17 Referans Kwoze  

Căci numai prin Cuvântul Lui – Făcute – cerurile sânt. Oștirea lor, Domnul Cel Sfânt – Pe ale cerurilor cale – Doar cu suflarea gurii Sale, Necontenit, le sprijinește.


Nu vor să știe, înadins, Că al pământului cuprins – Și cerurile, bunăoară – Scoase au fost, odinioară, Din ape, prin acel Cuvânt, Al Dumnezeului Cel Sfânt.


Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit.


Așa precum s-a scris odată: „Te-am rânduit, ca tu să vii Și, pentru mulți, tată, să fii.” În fața Domnului, astfel, Tată al nostru, este el, Căci el, pe Domnul, L-a crezut Și, prin credință, a știut Că El, pe morți, îi înviază, Că-n fața Lui se-nfățișează Lucruri care nu au ființă, Venind după a Sa voință.


Aflați acum, că Dumnezeu, Cel care, lumea, a făcut – Cu tot ce-n ea a fost văzut – Este chiar Domnul cerului, Precum și al pământului, Care, nicicând, n-a locuit, În templele ce le-au zidit Mâini omenești. Lui nu-i slujesc


Zicând: „Al nostru Dumnezeu E vrednic de-a primi, mereu, Slavă, putere, cinste mare. Tu Doamne, ești Acela care, Pe toate – de la început – Prin a Ta voie, le-ai făcut. Totul, după a Ta dorință, Ajuns-a de-a luat ființă!”


Acum – în vremea noastră – iată, Când aste zile-s spre sfârșit, El, chiar prin Fiul, ne-a vorbit, Pe cari L-a pus moștenitor, Al tuturor lucrurilor, Căci prin Acesta, la-nceput, Și veacurile s-au făcut.


„Așa să le vorbiți: „Toți cei Care se cheamă dumnezei, Dar n-au făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Pieri-vor de pe-ntinsul lui Și de sub fața cerului.


La început, Dumnezeu Sfântul A făcut cerul și pământul.


„Priviți dar, către ceruri, voi! Spuneți acuma, ce credeți? Cine-a făcut, tot ce vedeți? Oștirile-nălțimilor Mergând după numărul lor, În șir, așa cum ați văzut, Pe ceruri, cine le-a făcut? Domnul e Cel care le cheamă, Pe nume și, de bună seamă, Nici una-n față-I nu lipsește, Căci tare, El se dovedește.”


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


Totul e după-a Lui voință: Când poruncește, i-a ființă Ceea ce-a zis – precum Îi place – Căci ce va zice, se va face.


Noi propovăduim – să știți – Înțelepciunea cea cerească – Adică cea Dumnezeiască – Cea tainică și nevăzută, Care ascunsă-a fost ținută – Mai dinainte rânduită, De Dumnezeu – și dăruită Acuma, nouă, tuturor, Spre slava noastră, fraților.


Prin al lui Dumnezeu cuvânt, Prin rugăciune, toate sânt, Mereu, sfințite, negreșit.


Gustând Cuvântul bun, mereu, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-acea putere care Doar veacul viitor o are –


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite