Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Evrei 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Dacă, părinților, mereu, În vremea veche, Dumnezeu, Prin oameni care-au prorocit, În multe feluri le-a vorbit Și-n multe chipuri totodată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 După ce Dumnezeu le-a vorbit strămoșilor noștri odinioară, în multe rânduri și în multe feluri, prin profeți,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Dumnezeu le-a vorbit în trecut strămoșilor noștri de multe ori și în multe moduri, prin mesajul profeților.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 De multe ori şi în multe feluri le-a vorbit Dumnezeu părinţilor noştri, prin profeţi, în trecut,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu,

Gade chapit la Kopi




Evrei 1:1
35 Referans Kwoze  

Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.


A început de-a povestit, De prin Scripturi, și-a tălmăcit – Chiar de la Moise începând Și până la proroci mergând – Tot ce se referea la El.


David a fost, însă, prooroc Și a știut că Dumnezeu – Precum la-ncredințat mereu, Prin jurământ – va ridica Și pe-al său tron îl va urca, Pe un urmaș al său. Astfel,


De îndurarea arătată Seminției lui Avram, odată – Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit, Spunând că ea are să ție În veci, pentru-lor seminție.”


Noi, vestea bună, v-o dăm: iată, Făgăduința ce-a fost dată, De Dumnezeu, părinților,


De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Dacă Cuvântul, cel vestit Prin îngeri, e nezguduit – Și dacă-n urmă, orișicare Abatere și ne-ascultare, O dreaptă plată și-au luat –


Astfel, arată Dumnezeu, A Sa-ndurare, tot mereu, Celor care părinți ne sânt: Își ține al Său legământ,


I-au hotărât o zi, în care, La el, mai mulți frați au venit, Și-atuncea, Pavel le-a vestit Cuvântul Domnului; le-a dat Multe dovezi, și-a căutat Și prin proroci, să demonstreze, Prin Lege să-i încredințeze, De lucrurile cari s-au spus Pe seama Domnului Iisus.


Lui Moise, Domnul i-a vorbit; Însă, de unde a venit Acesta, nimenea nu știe.”


Moise, porunca privitoare La circumcizie, v-a dat. Nu de la Moise a plecat Acea poruncă – știți prea bine – Ci de la patriarhi, ea vine. Deci, împrejur, voi l-ați tăiat, Pe om, în ziua de Sabat.


Apoi, El, ucenicilor, Le-a zis: „Iată ce vă spuneam, Pe când – cu voi – Eu mai eram: Căci ceea ce prin Psalmi s-a scris, Ceea ce-n Lege, Moise-a zis, Tot ce proroci-au prorocit De Mine, trebuie-mplinit.”


Când însă, Domnul i-a văzut, A zis: „Zadarnic! Duhul Meu Nu va rămâne-n om mereu, Totuși, până-l întorc „acasă” –, Iar pân’ am să-l întorc „acasă” – Adică să-l culc în mormânt, Căci e luat din ăst pământ – Iată că viața i-o scurtez Și un hotar am să-i așez, La ani, să nu trăiască-n veci. Îi las o sută douăzeci!”


Mângâietorul, de la Mine – Duhul Acel de adevăr – Vă va conduce-ntr-adevăr; El, de la El, n-o să vorbească, Ci o să vă destăinuiască Lucrări, de El doar, auzite. Astfel, vă sunt descoperite Lucrări fără asemănare – Adică cele viitoare.


De ceruri – trebuie să fie Până atunci când va să vie Acele vremi de așezare A lucrurilor, despre care, Din timpurile vechi, mereu, Ne tot vorbește Dumnezeu, Prin veacuri, prin acele voci, Din gura sfinților proroci.


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Cât despre Moise, ne-ndoios, „Găsit a fost el, credincios, În casele lui Dumnezeu”, Numai ca slugă, ca, mereu, Să poată face mărturie Despre ce va avea să fie, Deci, despre lucruri hărăzite Ca, mai târziu, a fi vestite.


Căci dacă Iosua putea, Odihnă-n urmă, să le dea, Al nostru Tată Cel de Sus, De altă zi, n-ar mai fi spus.


La fel, este și cu Hristos, Căci nu El e Acela care, Slava de a fi Preot Mare, Și-a dat-o singur. Negreșit, Aceasta I s-a dăruit, De către Tatăl Cel de Sus, Care – când L-a chemat – I-a spus: „Ești Fiul Meu, azi Te-am născut!”


Într-adevăr, este știut Că în ăst fel, Moise-a făcut, Căci el – după ce a sfârșit, Porunca Legii de rostit, Către poporul adunat – Sânge, s-a dus și a luat, De la vițeii dăruiți Și de la țapi ce-au fost jertfiți; Cu apă, l-a amestecat, Isop apoi a mai luat, Precum și lână stacojie, Pentru că trebuia să fie Stropită-ntreaga adunare, Cu toate-acestea, după care, Mai trebuia a fi stropită Și cartea ce a fost citită.


Doar prin credință, cum se știe, Primit-au bună mărturie Cei din vechime, ne-ncetat, Pentru că-n ea, ei au umblat.


El, cel cărui i se spunea Că „În Isaac, vei căpăta Sămânța care-ți va purta Numele-n veac!” Dar s-a gândit


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite