10 S-a purtat însă, chibzuit, Căci furia și-a stăpânit Și către casă a plecat. Pe-ai săi prieteni i-a chemat La el și a cerut să vie Acolo, și a sa soție. Aceasta, Zereș, s-a numit.
Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”
Iosif nu s-a mai stăpânit Și slugilor le-a poruncit: „Pe toți, afară, să-i scoateți! Vreau, numai voi să rămâneți!” – Le-a spus fraților, căci a vrut Să li se facă cunoscut.
Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.