18 Un praznic dat de împărat În cinstea ei, prilej cu care El a făcut o ușurare A sarcinilor ce erau Peste ținuturi și-apăsau. Nespus de darnic s-a vădit, Căci multe daruri a-mpărțit.
18 Împăratul a dat apoi un ospăț mare tuturor demnitarilor și slujitorilor săi, un ospăț în cinstea Esterei. A stabilit o perioadă de odihnă pentru cei din provincii și a oferit daruri cu mână largă, demne de un împărat.
18 Regele a organizat apoi un mare banchet la care a invitat pe toți administratorii și pe toți slujitorii lui. Acel banchet a fost organizat în cinstea Esterei. A anunțat o zi de sărbătoare în provincii și a oferit daruri cu generozitatea specifică unui rege.
18 Regele a făcut un ospăț mare pentru toate căpeteniile și toți slujitorii săi, ospățul Estérei, a dat o scutire provinciilor și a făcut daruri după generozitatea regelui.
18 Împăratul a dat un mare ospăț tuturor domnitorilor și slujitorilor lui, un ospăț în cinstea Esterei. Cu prilejul acesta a ușurat sarcinile ținuturilor și a împărțit daruri cu o dărnicie împărătească.
18 Și împăratul a făcut un ospăț mare la toți mai marii săi și la slujitorii săi, ospățul Esterei; și a dat o ușurare ținuturilor și a dat daruri după mâna împăratului.
Apoi, un glas s-a auzit, Care, să scriu, mi-a poruncit. Eu am făcut precum mi-a zis Și iată ceea ce am scris: „Ferice de acei pe care, Oaspeți, la nuntă, Mielu-i are!” Apoi mi-a zis: „Acestea sânt, Cuvintele Tatălui Sfânt! Acestea sunt – să țineți minte! – Adevăratele cuvinte, Cuvintele lui Dumnezeu!”
Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cuprinși vor fi, de bucurie, Și-apoi, cu mare veselie, Daruri, își vor trimite ei, Căci au murit proroci-acei Care, mereu, i-au chinuit, În vremea-n care au trăit.
„La nuntă, dacă ești poftit, Să nu te-areți nesocotit, Cătând locul întâi, la masă, Căci poate-un oaspete din casă, E mai cu vază, decât tine, Și n-o să-ți cadă, deloc, bine
„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”
Ieșiți voi, fete din Sion, Ca pe-mpăratul Solomon Să îl vedeți încoronat În ziua când s-a cununat. Acea cunună minunată, De mama sa-i fusese dată, Când inima-i – la cununie – Plină-i era, de veselie.”
În care-au căpătat odihnă Scăpând de-ai lor dușmani, în tihnă Să țină-o mare sărbătoare, Când prăznui-vor luna-n care S-a preschimbat necazul lor, În bucurie. Tuturor, De-asemeni, le-a mai poruncit Ca-n aste zile, negreșit, Să își trimită fiecare, Cadouri – daruri de mâncare; Iar darul trebuia-mpărțit Cu cel care era lipsit.
Leviții, prin popor, umblau, Căci ei, pe oameni, căutau Să-i potolească. „Tăceți dar, Și nu vă mâhniți în zadar, Căci ziua asta se arată Sfântă a fi și minunată!”
Întreabă-ți oamenii – de vrei – Și vei afla, chiar de la ei, Felul în care ne-am purtat, Cu ei, când între noi au stat. Tineri-aceștia-n fața ta, Trecere vor a căpăta, Căci într-o zi de bucurie, La tine, s-au brodit să vie. Dă-ne ce vei găsi cu cale, Din oile turmelor tale. Arată milă, pentru noi Și pentru David mai apoi, Și dă-ne ceea ce te lasă Inima, din ce ai în casă.”
Însă, o zi tot a venit, Care, prilej, i-a oferit, De-a-și pune planu-n aplicare. Era o zi de sărbătoare, Căci împăratu-și celebra Aniversarea. El era Bine dispus, în ziua ‘ceea. Fruntașilor, din Galileea, Boierilor și celor cari Erau, ai oastei lui, mai mari, Un prânz le dete, fastuos.