4 A corturilor sărbătoare, A prăznuit-o fiecare, Așa după cum se cerea – Cum se scrisese despre ea – Și-arderi de tot au dăruit, După cum fost-a poruncit Că trebuie ca să se dea În fiecare zi, din ea.
4 Apoi au celebrat Sărbătoarea Corturilor – exact cum este scris – și au adus în fiecare zi (a sărbătorii) arderi integrale – conform numărului lor stabilit pentru fiecare zi.
Urmează altă sărbătoare – A secerișului – în care Va trebui să prăznuiești Recolta ce o dobândești Întâi, din lucrul câmpului, Din roadele pământului. Deci sărbătoarea roadelor – Adică a strângerii lor – Să știi că se sărbătorește Atunci când anul se sfârșește – Când strânge-vei rodul bogat, Pe care câmpul ți l-a dat.
Praznicu-aproape se sfârșise. Ultima zi, a sa, venise, Ea fiind ziua cea mai mare, A sărbătorii. În picioare, Iisus, atunci, S-a ridicat Și zise: „Cel ce-i însetat, Vină la Mine, ca să bea!
Ispravnici-i sileau de zor, Țipând mereu: „Să isprăviți, Ce-aveți de lucru! Să munciți, La fel de mult, cum ați lucrat, Atunci când paie, vi s-au dat!”
Lângă chivotul Domnului, Asaf – precum și fii lui – De David, fost-au așezați. Ei toți erau însărcinați, În fața lui de a fi stat Și să slujească, necurmat.
La parte-ndreptățiți erau Aceia care se vădeau Că sunt de parte bărbătească, După ce-aveau să împlinească Trei ani; în urma lor veneau Aceia care trebuiau Să intre-n Casa Domnului Să împlinească slujba Lui.
Acestea-s jertfele pe care, În zilele de sărbătoare, Le veți aduce, Domnului, Mereu, pentru cinstirea Lui, Pe lângă arderi pregătite A fi de flăcări mistuite; Pe lângă daruri de mâncare Ce sunt din a făinii floare; Pe lângă-a jertfelor măsură Cari date sunt, de băutură; Pe lângă jertfa cu menire De a aduce mulțumire, Atunci când, prin a ta voință Ai împlinit vreo juruință; Pe lângă darul așezat A fi, de bună voie, dat.”