Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Esdra 10:8 - Biblia în versuri 2014

8 Cei care nu îl ascultau Și în trei zile nu veneau, Urmau a fi dezmoșteniți De-averi și-n urmă, izgoniți Din adunarea fraților Robiei și din țara lor, Cum hotărâră toți cei cari, Peste popor erau mai mari Și al bătrânilor sobor.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 urmând ca, în conformitate cu sfatul căpeteniilor și al bătrânilor, toți aceia care nu vor veni în trei zile să fie deposedați de toate bunurile și să fie separați de adunarea celor întorși din exil.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Acolo urma să se spună că, în acord cu propunerea conducătorilor și a celor din consiliul bătrânilor, tuturor celor care nu vor veni în trei zile, urma să li se confiște averile și să fie separați de adunarea celor întorși din captivitate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 și ca, la sfatul căpeteniilor și al bătrânilor, oricui nu ar fi venit în trei zile, să i se distrugă bunurile, iar el să fie separat din adunarea celor care fuseseră deportați.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 și că, după părerea căpeteniilor și bătrânilor, oricui nu va veni în trei zile i se vor lua averile și el însuși va fi izgonit din adunarea fiilor robiei.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 și că averea oricui nu va veni până în trei zile după sfatul mai marilor și al bătrânilor, va fi blestemată și el va fi izgonit din obștea celor din robie.

Gade chapit la Kopi




Esdra 10:8
14 Referans Kwoze  

Acela care îndrăznește Și-ntocmai nu îndeplinește Această Lege-a Domnului – Și legea împăratului – Are să fie surghiunit, La moarte fi-va osândit, O gloabă va avea de dat Sau fi-va-n temniță-aruncat.”


Pe cei de-afară, Dumnezeu Are să-i judece, mereu. Voi dați afară, negreșit, Pe cel cari, rău, s-a dovedit.”


Din sinagogi, fără vreo vină Veți fi goniți; ba o să vină Vremea, când crede-va oricine, Că dacă vă ucide-i bine, Că el, o slujbă, a adus, Lui Dumnezeu, când v-a răpus.


„Tu ești, cu totul, în păcat Născut!” – i-au zis ei, imediat. „Pe noi ne-nveți?! Meriți ocară!” Apoi, l-au scos, grabnic, afară.


Părinții lui așa vorbeau, Căci, de Iudei, ei se temeau. Știau ce-aveau de gând să facă, Cu ei și cu al lor fiu, dacă Mărturiseau despre Iisus Și, că-I Hristosul, ar fi spus: Din sinagogă, imediat, Pe toți, afară, i-ar fi dat.


Să te asculte, trebuiește Să-l spui Bisericii. De iar N-o să asculte, lasă-l dar, Și drept păgân să-l socotești Sau ca pe-un vameș să-l privești; Așa va fi el, pentru tine.


Cuvintele ce se citiră, Israeliții s-au grăbit Să se despartă, negreșit, De oamenii ce se vădeau Străini de ei cum că erau.


El, o pereche, a luat – De boi – pe care i-a tăiat. Bucăți din boi, el a trimis – Prin soli – în Israel, și-a zis: „Oricine-i cel ce îndrăznește Și-n luptă nu îl însoțește Pe Saul și pa Samuel, Să știe că, în acest fel, Are să-și vadă ai săi boi, Tăiați toți în bucăți apoi!” Groaza lui Dumnezeu, de-ndată, Cuprins-a adunarea toată A fiilor lui Israel. La Saul s-au dus toți, iar el,


Israeliți-au zis apoi: „Cine sunt cei cari – dintre noi – Nu s-au suit la adunare, Atunci când mers-am fiecare, Să stăm în fața Domnului, Pentru a cere sfatul Lui?” De-aceea ei au întrebat, Pentru că toți s-au fost legat, Cu jurământ, contra oricui N-ar merge-n fața Domnului, La Mițpa. Ei, când au jurat, În acest fel, au cuvântat: „Cu moartea, fi-va pedepsit, Cel ce, la Mițpa, n-a venit!”


Aur, argint, fier și aramă, Luate sunt – de bună seamă – Spre-a fi-nchinate Domnului, Și intră-n visteria Lui.”


Tot ce urmează, dăruit Să fie, cum făgăduit I-a fost lui Dumnezeu, nu are A fi apoi, scos la vânzare. Ce s-a promis că va fi dat, Nu poate fi răscumpărat – Fie el om sau dobitoc, Ori un ogor sau poate-un loc Dintr-o moșie-a omului. Ceea ce-I dați voi, Domnului, Când faceți o făgăduință, Trebuie să aveți știință Că toate-aceste acum sânt Un lucru care e prea sfânt.


În Iuda – soli, prin care-a zis Ca la Ierusalim să vie Poporul din împărăție.


Atunci, bărbații din popor – Din Iuda, cât și cei ce vin Din ramura lui Beniamin – Către Ierusalim plecară Și în trei zile se-adunară. Luna a noua se vădea Și-a douăzecea zi, din ea. Poporu-ntreg s-a adunat, Pe locul care s-a aflat În fața Casei Domnului. Din înălțimea cerului, O ploaie rece picura Și tot poporul tremura De frica Domnului Cel Sfânt, Dar și de ploaie și de vânt.


Unul din fiii ce-i avea Cel cari, Ioiada, se numea – Fiul lui Eliașib, cel care Era, pe-atunci, preotul mere – A fost, de ginere, luat De Horonitul Sambalat. Îndată, eu am poruncit Să fie – grabnic – izgonit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite