În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:
S-a hotărât ca despre el, Vești să se dea în Israel – De la Beer-Șeba începând Și pân’ la Dan, apoi, mergând – Ca la Ierusalim să vină Poporul, Paștele, să-l țină, Acolo-n cinstea Domnului, Căci sărbătoarea Paștelui, De mult nu s-a mai fost ținut, Așa precum era cerut.
Din fața Casei Domnului, La Iohanan – prieten al lui – Ezra plecă. El e cel care – Pe Eliașib, părinte-l are. În casa lui când a intrat, Nici n-a băut, nici n-a mâncat, Căci se vădea foarte mâhnit, Pentru păcatul săvârșit De neamul său. El a trimis –
Cei care nu îl ascultau Și în trei zile nu veneau, Urmau a fi dezmoșteniți De-averi și-n urmă, izgoniți Din adunarea fraților Robiei și din țara lor, Cum hotărâră toți cei cari, Peste popor erau mai mari Și al bătrânilor sobor.