Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Esdra 10:6 - Biblia în versuri 2014

6 Din fața Casei Domnului, La Iohanan – prieten al lui – Ezra plecă. El e cel care – Pe Eliașib, părinte-l are. În casa lui când a intrat, Nici n-a băut, nici n-a mâncat, Căci se vădea foarte mâhnit, Pentru păcatul săvârșit De neamul său. El a trimis –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

6 Ezra s-a retras dinaintea Casei lui Dumnezeu și s-a dus în camera lui Iehohanan, fiul lui Eliașib. Când a intrat acolo, n-a mâncat pâine și n-a băut apă, căci jelea din cauza necredincioșiei celor ce fuseseră în exil.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Ezra s-a retras din fața casei lui Dumnezeu și s-a dus în camera lui Iehohanan, fiul lui Eliașib. Când a intrat acolo, nu a mâncat pâine și nu a băut apă; pentru că a continuat să plângă pentru infidelitatea (față de Iahve a) celor care fuseseră în captivitate.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Apoi, Ésdra a plecat dinaintea casei lui Dumnezeu și s-a dus în camera lui Iohanán, fiul lui Eliașíb. A ajuns acolo, dar nu a mâncat pâine și nu a băut apă, pentru că era mâhnit din cauza infidelităților celor care fuseseră deportați.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu și s-a dus în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliașib. Când a intrat, n-a mâncat pâine și n-a băut apă, pentru că era mâhnit din pricina păcatului fiilor robiei.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Ezra s‐a sculat dinaintea casei lui Dumnezeu și a mers în odaia lui Iohanan, fiul lui Eliașib, și a intrat acolo și n‐a mâncat pâine și n‐a băut apă: căci se jelea pentru necredincioșiile celor din robie.

Gade chapit la Kopi




Esdra 10:6
16 Referans Kwoze  

M-am aruncat – vă amintiți – Apoi, cu fața la pământ, ‘Naintea Domnului Cel Sfânt Și patruzeci de zile-am stat – Și nopți la fel – și n-am mâncat Nimic și nici nu am băut, Din pricină la ce-ați făcut – Din pricina păcatelor Făcute de al vost’ popor, Prin care voi, neîncetat, Pe Dumnezeu L-ați mâniat.


Pe vremea-n care viețuia Ioiada și de-asemenea Când Eliașib a mai trăit, Când Iohanan a viețuit Și cu Iadua, toți cei cari – Între Leviți – erau mai mari Și se vădeau a fi preoți, Au fost înscriși, atunci, cu toți, După cum Dariu poruncise, Când peste Persia domnise.


Fusese Eliașib cel care, Pe-atunci, ajunse preot mare. Cu ai săi frați, el a pornit La lucru și au construit O poartă, cea „a oilor”. Când încheiară lucrul lor, Au sfințit poarta și-au adus Ușile-apoi, de i le-au pus. Ei au sfințit-o începând Din turnul Mea și ajungând La un alt turn, ce se vădea, Hananeel, că se numea.


Spre Domnul Dumnezeul meu, Fața – atunci – mi-am întors eu. Cu rugăciuni L-am căutat Și cereri multe-am înălțat. Rugile mi le-am însoțit Cu posturi multe, negreșit. Numai în sac m-am îmbrăcat Și în cenușă m-am culcat.


Și totuși, Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Iată că-n acea zi vă cheamă Să plângeți și – de bună seamă – Cu pumni-n piept să vă loviți, Încinși numai în saci să fiți Și capul ras să îl aveți.


Din drumul Lui. M-am străduit, Poruncile-I de-am împlinit, Și-ntreaga voie mi-am plecat La ceea ce a cuvântat.


Unul din fiii ce-i avea Cel cari, Ioiada, se numea – Fiul lui Eliașib, cel care Era, pe-atunci, preotul mere – A fost, de ginere, luat De Horonitul Sambalat. Îndată, eu am poruncit Să fie – grabnic – izgonit.


O încăpere-a gătit el, Pentru-a sa rudă-n locu-acel, În care daruri se puneau, Cari de mâncare se vădeau. De-asemenea, în ea s-a pus Tămâia care s-a adus, Unelte și – fără-ndoială – Acea întreagă zeciuială Cari din ulei fusese dată, Din grâu și must și – totodată – Partea ce fost-a rânduită A fi la preoți dăruită, La ușieri, Leviților, Precum și cântăreților.


Din Iosua s-a întrupat Cel care-i Ioiachim chemat; Pe Eliașib, el l-a avut, Din cari Ioiada s-a născut,


Apoi Baruc, acela care, Părinte, pe Zabai, îl are, Pornind din unghi, a înălțat Zidul și l-a continuat Făcându-l, astfel, ca să iasă Lână a lui Eliașib casă; Iar Eliașib era cel care, Rang a avut, de preot mare.


Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.


Apoi, la mine au venit Aceia care au vădit Că teamă au avut, mereu, De vorbele lui Dumnezeu, Din pricina păcatului Făcut de tot poporul Lui Cari din robie a ieșit. Eu, jos, m-am așezat, mâhnit, Pân’ s-a făcut noapte afară.


Pe ale muntelui poteci, Cu Domnul, Moise, patruzeci De nopți și zile-a petrecut. Nici n-a mâncat, nici n-a băut În acest timp. Domnul a scris, Pe table, ceea ce a zis, Adică vorbele ce sânt Cuprinse-n al Său legământ, Pe care l-a făcut atunci, Și care-avea zece porunci.


În Iuda – soli, prin care-a zis Ca la Ierusalim să vie Poporul din împărăție.


Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite