Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Esdra 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Doresc să aflu, mai apoi, Cine anume, dintre voi, E din poporul Domnului? Aceia care sunt ai Lui, Sunt liberi de-a pleca-napoi, Iar Dumnezeu fie cu voi! Deci, la Ierusalim plecați Și-acolo vreau să ridicați O Casă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Căci numai Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu, Iar locul Lui – după cum știm – Se află la Ierusalim.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

3 Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el! Să meargă în Ierusalim, în Iuda, ca să construiască acolo Casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. El este Dumnezeul Care locuiește la Ierusalim.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Cine dintre voi aparține poporului Lui? Dumnezeul lui să îl susțină; și (voi, ceilalți) permiteți-i să plece la Ierusalim, în (teritoriul numit) Iuda, ca să construiască acolo casa Dumnezeului lui Israel numit Iahve. El este Dumnezeul care locuiește (în templul de) la Ierusalim.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Oricine dintre voi este din poporul său, Dumnezeul său să fie cu el: poate pleca la Ierusalím – care este în Iúda – și să construiască o casă pentru Domnul Dumnezeul lui Israél; el este Dumnezeul care se află în Ierusalím.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el și să se suie la Ierusalim, în Iuda, și să zidească acolo Casa Domnului Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuiește la Ierusalim.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Oricine dintre voi este din poporul său, Dumnezeul său să fie cu el, și să se suie la Ierusalim care este în Iuda, și să zidească și casa Domnului Dumnezeului lui Israel (El este Dumnezeu), care este în Ierusalim.

Gade chapit la Kopi




Esdra 1:3
20 Referans Kwoze  

Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire.


Dar Domnul este Dumnezeu, Căci El este Cel viu, mereu. El este Cel adevărat Și este veșnic Împărat. Dacă Se mânie Preasfântul, Va tremura întreg pământul Și neamurile au să fie Lovite de a Lui urgie, Iar pe pământ nici un om nu-i, Să sufere urgia Lui.”


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu, Pentru că în afara Mea, Nu se mai află nimenea. Eu te-am încins, când nu știai Nimic și nu Mă cunoșteai.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


Pentru că iată, stânca lor – Adică, a vrăjmașilor – Nu este ca Stânca pe care Poporul nost’, acum, o are. Vrăjmașii noștri n-au putință Să judece-n astă privință.


În urmă, către Daniel, El glăsuit-a în ăst fel: „Cu-adevărat, văzut-am eu Cum că al vostru Dumnezeu E Domnul dumnezeilor Și Domnul împăraților, Căci El doar ți-a descoperit Taina de care mi-ai vorbit!”


Astfel, să știe că mereu, Doar Tu Doamne ești Dumnezeu, Că „Domnul” este al Tău Nume Și ești Cel Prea Înalt, în lume.


David a mai adăugat: „Te întărește, ne-ncetat! Ai grijă dar: te-mbărbătează Necontenit și-apoi lucrează! Nicicând, teamă, nu arăta Și nici nu te înspăimânta, Căci Domnul Dumnezeul meu, Cu tine fi-va, tot mereu. Încredințat să fii că El Nu te va părăsi defel, Până când ai să isprăvești, Casa, ca să I-o construiești Și toate lucrurile care, În slujba ei, Casa le are.


Spre ceruri – și așa a spus: „Spre Tine-mi înalț ochii eu, Spre-al lui Israel Dumnezeu! Ca Tine, alții nu mai sânt, În ceruri, sus, ori pe pământ. Un legământ, Tu ai făcut Cu robii Tăi, și l-ai ținut Necontenit, cu îndurare, Față de toți aceia care, Din inimă, au arătat, Că a Ta cale, au urmat!


Poporul s-a înspăimântat – Când aste lucruri le-a văzut – Și la pământ, toți au căzut, Zicând: „Domnul este, mereu, Adevăratul Dumnezeu!”


În orice loc este vreo viță – Ori unde e vreo rămășiță – Ce-i din poporul Domnului, Toți cei din partea locului, Argint și aur să le dea, Vite și-averi de-asemenea. Pe lângă-acestea, fiecare O să mai dea daruri pe care, De bună voie le va face – Așa după cum îi va place – Căci trebuie ca să zidim O casă, la Ierusalim, Pentru Cel care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu!”


Peste poporul adunat, Cari dincolo de Râu a stat, Era – pe-atunci – un dregător, Pus de-mpărat, stăpânitor. Acesta se chema Tatnai. Cu el erau Șetar-Boznai, Precum și cei ce se vădeau Că-n slujbă-i întovărășeau. Toți, la Ierusalim, plecară Și-n felu-acesta întrebară: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?


„O, Dumnezeule, Tu Cel Cari Domn îi ești lui Israel! O, Doamne! Tu, Acela care Te-așezi pe heruvimi, călare, Ești singurul stăpânitor, Asupra împăraților. Tu ai făcut acest pământ Și toate câte-n lume sânt!


Dar cei mai mari din Israel – Și-asemenea Zorobabel Cu Iosua – nu au voit Să-i lase și-astfel le-au vorbit: „Nu se cuvine să veniți, O casă să Îi construiți Cu noi alături, Domnului. Noi vom zidi o casă-a Lui, Așa precum Cir împărat Ne-a poruncit, când am plecat.”


Când Cir ajunse împărat – În primul an – porunci a dat, A se zidi o Casă, iară, Lui Dumnezeu, la Iuda-n țară.


Lucrările, la Casa Lui, Trebuie-a merge înainte. La ele vor lua aminte Toți vârstnicii Iudeilor, Precum și dregătorii lor, Iar Casa fi-va ridicată Pe locu-n care-a fost, odată.


Sionul este-al Domnului, Ales drept locuință-a Lui. În acest fel Domnu-a vorbit, Căci El, Sionul, l-a dorit:


Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite