Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 6:14 - Biblia în versuri 2014

14 Mereu, fiți gata, înadins, Cu adevăr fiind încins Mijlocul vostru, iar apoi, Luați și platoșa, pe voi – Cari este a neprihănirii;

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Așadar, stați fermi, având coapsele înfășurate cu adevărul, fiind îmbrăcați cu armura dreptății

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Deci fiți pregătiți folosind adevărul ca pe o centură și utilizați dreptatea ca apărătoare a pieptului.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Așadar, stați drepți, încinși la coapse cu adevărul și îmbrăcați cu platoșa dreptății,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Prin urmare, staţi pregătiţi, cu mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii,

Gade chapit la Kopi




Efeseni 6:14
13 Referans Kwoze  

Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.


Noi, fii ai zilei, ne găsim. De-aceea, treji, mereu, să fim. Cu platoșa să vă-mbrăcați, Cari, a credinței, e – dragi frați – Precum și-a dragostei. Apoi, Cu coiful mântuirii – voi – Pe cap, să vă acoperiți, Ca să fiți gata pregătiți.


Neprihănirea învelește Coapsele Sale și-o să fie Încins doar cu credincioșie.


„Încins, mijlocul să vă fie, Și-aprinsă, a voastră, făclie!


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Apoi, și prin acel cuvânt Cari este-al adevărului, Și prin puterea Domnului, Și-apoi, prin armele pe care, Neprihănirea doar le are.


Iată ce roade au fost date, De-astă lumină: bunătate, Neprihănire, după care, Doar adevărul, loc, își are.


În viziune, am văzut Îndată, cum au apărut Și cai și călăreți, purtând Platoșe-aprinse, arătând Ca focul la asemănare, Părând iacint la-nfățișare, Sau chiar pucioasă. Cai-aveau Capete care semănau Cu cele ale leilor. Apoi, din gura cailor, Foc, fum, pucioasă se vedeau, Necontenit, cum izbucneau.


Ele păreau împlătoșate, De parcă-n fier sunt îmbrăcate. Un zgomot mare răspândeau Aripile – pe când zburau – Cum sună carele acele Ce înhămate au la ele, Mulți cai, și-n iureș avântate, Au fost, în luptă, aruncate.


Doar cu dreptatea, și-ntărit, De-mbrăcăminte i-am slujit. Neprihănirea, drept manta, Turban care pe cap îmi sta Mi-a fost mereu. Eu, orbului,


Noaptea, aproape, a trecut. Aproape, ziuă s-a făcut. De-aceea, haideți să-ncercăm, Cu toții, să ne dezbrăcăm De faptele întunecate, Căci trebuie a fi luate, Acuma, armele pe care, Lumina zilei doar, le are.


De-aceea, acest sfat, vă dau: Armura, de la Dumnezeu, Să o purtați pe voi, mereu, Ca să vă-mpotriviți, cu ea, Când va veni ziua cea rea, Și să rămână fiecare – În felu-acesta – în picioare, După ce fi-va, negreșit, Totul – în urmă – biruit.


Când Moabiți-au auzit Că împărații au venit Să lupte împotriva lor, Au strâns, îndată, din popor, Pe toți cei care se vădeau Că săbiile mânuiau. Cu oastea ce s-a adunat, Către hotar s-au îndreptat.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite