Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Să nu se-audă, între voi, Nici un cuvânt porcos apoi, Nici vorbele nechibzuite, Nici glume proaste, dovedite Necuviincioase; folosiți, Cuvinte, ca să mulțumiți Lui Dumnezeu, în toate dar.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Să nu existe nici obscenitate, nici vorbire nesăbuită sau glume murdare, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulțumire.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Să nu practicați un comportament indecent pe care să îl justificați apoi ca fiind doar o glumă. Să nu pronunțați cuvinte care au conotații murdare și care nu sunt adecvate (statutului vostru). Înlocuiți-le cu mulțumiri.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 nici vorbe obscene sau necugetate, nici glume indecente, care nu se cuvin, ci mai degrabă rugăciuni de mulțumire

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 nici cuvinte fără ruşine, vorbire prostească sau glume murdare, lucruri care nu se cuvin, ci, mai degrabă, mulţumire.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.

Gade chapit la Kopi




Efeseni 5:4
29 Referans Kwoze  

Acum, vă rog, să vă lăsați De-aceste lucruri: de mânie, De răutăți, de vrăjmășie, De clevetiri nesănătoase, De-acele vorbe rușinoase Ce v-au putut ieși din gură.


Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.


Să-I mulțumiți, lui Dumnezeu, Pentru tot ce vă dăruiește, Fiindcă El așa dorește Să faceți voi – precum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.


Limba-nțeleptului știință Împarte, cu bunăvoință; Dar cei nesocotiți – se știe – Împroașcă-n jur doar nebunie.


Primul cuvânt ce va să-i vie, Din gură, fi-va nebunie, Iar vorba și-o va încheia, C-o nebunie și mai rea.


Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.


Lui Dumnezeu, să-I dăruim – Prin El – o jertfă, fiecare, Spre lauda Lui, jertfă care E rod al buzelor celor Care, mereu, în drumul lor – În orice loc ei se găsesc – Al Său Nume-l mărturisesc.


Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.


Dar acești oameni se vădesc, Mereu, că doar batjocoresc, Ceea ce nu au cunoscut Și astfel, singuri, s-au pierdut, În ceea ce-au știut, din fire – Adică din a lor simțire – Ca dobitocul, fără minte.


Tocmai de-aceea, vă-ndemn eu, Ca, mulțumiri, lui Dumnezeu, Să Îi aduceți fiecare, Pentru-al Său dar, nespus de mare!”


Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.


Frumos este să căutăm, Pe Domnul, să Îl lăudăm Și al Său Nume să-L mărim.


Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.


Voi înșivă puteți apoi, Ca să ne ajutați, pe noi, Cu rugăciunile – dragi frați – Pe care o să le-nălțați, Căci noi primit-am îndurare, Prin rugile acelea care, De cei mai mulți, au fost făcute, Spre a fi ele prefăcute Într-un prilej, prin cari, voim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim.”


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Știința înțeleptului E-ascunsă-n fața omului; Dar inima nebunilor Vestește nebunia lor.


Și dacă Lot a fost scăpat – Căci el era neprihănit Și, tot mereu, era mâhnit, Văzând pe toți stricații care Trăiau doar în destrăbălare;


Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu! Celor care sunt dovediți Că oameni sunt neprihăniți, Le șade bine o cântare De laudă, la fiecare.


De-aceea, nici nu îmi doresc, În nici un fel, să-ți poruncesc – Deși sunt slobod, ne-ndoios, Să fac ăst lucru, în Hristos –


Cum am putea, atuncea, noi Să-I mulțumim destul apoi, Lui Dumnezeu, căci am văzut, Ce bucurie, ne-ați făcut, Prin starea voastră, de credință?


N-am încetat s-aduc, apoi, În rugăciune, pentru voi, Mari mulțumiri, lui Dumnezeu.


Când zorii zilei se iviră, Alte corăbii mai sosiră, De la Tiberiada. Ele – Toate corăbiile-acele – Liman găsiră și-ancorară Lângă-acel loc, unde, c-o seară Mai înainte, a mâncat Mulțimea și s-a săturat, După ce Domnu-a mulțumit, Lui Dumnezeu. Cei ce-au venit,


Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit.


Va fi și omu-acela care Înșeală – ca să facă rău, Într-una, aproapelui său – Și-atuncea când e dovedit, Va zice: „Eu doar am glumit!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite