Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 5:25 - Biblia în versuri 2014

25 Bărbaților, și voi să știți, Nevestele, să vă iubiți, Cum și Hristos adeverește Bisericii, că o iubește, Prin faptul că El, pentru ea, A știut, jertfă, să Se dea,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

25 Soților, iubiți-vă soțiile așa cum Și-a iubit și Cristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 Soților, iubiți-vă soțiile exact cum Și-a iubit și Cristos Comunitatea Sa! El S-a sacrificat pentru ea,

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 Bărbaților, iubiți-vă soțiile așa cum Cristos a iubit Biserica și s-a dat pe sine pentru ea

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

25 Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea,

Gade chapit la Kopi




Efeseni 5:25
21 Referans Kwoze  

Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.


Bărbaților, la fel și voi, Iubiți-vă soațele-apoi, Și nu țineți, necaz, pe ele.


Toți soții au să trebuiască, Nevestele, să își iubească, La fel ca trupurile lor. Cine-și iubește – fraților – Nevasta, vreau să știe bine, Că se iubește chiar pe sine.


De-aceea omul va lăsa Pe tatăl și pe mama sa, De soața lui se va lipi, Iar cei doi doar un trup vor fi.”


Încolo, fiecare-i bine, Asemenea ca și pe sine, Să își iubească soața lui; Vreau ca soția, soțului, Să se supună, ne-ncetat, Și să se teamă de bărbat.”


Trăiți în dragoste apoi, Cum ne-a iubit Hristos, pe noi, Încât, pe Sine, El S-a dat, Spre a plăti al nost’ păcat, Asemenea unui „prinos, Drept jertfă, de un bun miros”, Adusă pentru Dumnezeu.


Pe Sine însuși, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat, Ca, din acest veac rău – pe noi – El să ne poată smulge-apoi, Prin voia Celui care, iată, Ne este Dumnezeu și Tată.


Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Un cântec nou, cu toți cântau, Și-n cântec, astfel glăsuiau: „Tu singur doar, ai fost găsit, Cartea s-o iei, și-nvrednicit Să rupi pecețile pe care, Aceasta, peste ea, le are; Căci Tu ai fost înjunghiat Și astfel, ai răscumpărat, Cu al Tău sânge – cu mult greu – Mulți oameni, pentru Dumnezeu, Căci, către El, aveau să vie, Din orișicare seminție, Din orișicare limbă-anume, Din orișice norod, din lume.


Isac, pe fată, a luat-o Și-a dus-o de a așezat-o În cortul Sarei, de îndat’. Apoi, cu fata, s-a-nsurat Și-astfel, amarul suferit Atunci când Sara a murit, Acum, i s-a mai alinat, Căci fata l-a mai mângâiat.


Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”


Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,


De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”


Dar cel sărac nimic n-avea, Afară doar de-o mielușea, Pe care el o cumpărase. Omul, acasă, o luase Și cu ai săi prunci – împreună – Îi dădeau hrana cea mai bună. Din pâinea lui, s-a înfruptat, Din al său vin ea a gustat, Dormind la sânul omului, La fel ca și copiii lui.


Cari dat e, pentru fiecare, Drept prețul de răscumpărare; Faptul acesta – negreșit – Va trebui adeverit, Cu toată cinstea cuvenită, Când fi-va vremea potrivită.


Și după cum supusă, Lui, Este Biserica, și voi – Nevestelor – să știți apoi, Supuse să vă arătați, În toate, la ai voști’ bărbați.


Din aur, noi vom face dar, Lănțuguri, cu argint stropite, Cari ție-ți vor fi dăruite.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite