Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Întreb, acum, pe fiecare: Ce poate să arate, oare, Aste cuvinte – „S-a suit” – Dacă nu faptul, întărit, Că pogorât-a, ne-ndoios, Întâi, în părțile de jos, Ale pământului? Astfel,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 Și ce înseamnă acest „S-a suit“, dacă nu tocmai faptul că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Când se spune „S-a dus în locurile din înălțime”, înseamnă că înainte coborâse în locurile de jos, de pe pământ.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Dar ce înseamnă „s-a ridicat”, dacă nu [faptul] că a și coborât în locurile cele mai de jos ale pământului?

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Dar ce altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului?

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Și acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului?

Gade chapit la Kopi




Efeseni 4:9
22 Referans Kwoze  

Nimeni, în cer, nu s-a suit, Decât Cel care locuiește În cer, și-acuma, vă vorbește. Deci, numai Fiul omului, S-a pogorât, din cerul Lui.”


Așa cum Iona, altădat’ În burta chitului a stat, La fel, și Fiul omului, În inima pământului, Trei zile și trei nopți, va sta.


Căci pâinea, de la Dumnezeu, Din cer, pogoară – vă spun Eu – Și numai ea dă, lumii, viață. Ascultați dar, de-a Mea povață.”


Cine, în ceruri, s-a suit Și înapoi a revenit? Cine, suflarea vântului, A adunat-o-n pumnii lui? Și cine ape-a adunat? Cine hotare-a așezat Pământului? Ce nume are? Dar fiul său? Cunoști tu, oare?


Dar cei care mă dușmănesc Și să-mi ia viața își doresc, Au să se ducă în pământ,


Însă, pe Cel cari, la-nceput, S-a arătat a fi făcut, Pentru puțin timp – ne-ndoios – Ca să se afle mai prejos Decât sunt îngerii de sus – Adică pe Hristos Iisus – Acum ni L-a înfățișat „Cu slavă-a fi încununat, Și-asemenea, cu cinste mare”, Din pricina morții, pe care, A suferit-o El; căci Lui, Prin harul Dumnezeului Cel viu, din ceruri, I S-a dat Din moarte, de a fi gustat Pentru noi toți. Deci, negreșit,


„Nu Mă mai ține”-a zis Iisus, „Pentru că, încă, nu M-am dus, În cer, la Tatăl. Te grăbește Și pe ai Mei frați, îi vestește, Că am să urc, la Tatăl Meu. La ceruri merg, la Dumnezeu, Cel care e și-al vostru Tată, Și Dumnezeu vi-e, totodată.”


Iată că înțeles-am eu, Că l-ai făcut ca, mai prejos, Să fie decât Dumnezeu, Doar cu puțin, neîndoios.


Domnul, din ceruri, a venit Și la lucrare a privit,


Pentru puțin timp – ne-ndoios – Făcutu-l-ai Tu, mai prejos De îngeri, l-ai încununat Cu slavă și l-ai așezat, Peste lucrarea mâinii Tale:


„Chiar dacă Eu, precum am spus, Mărturisesc” – zise Iisus – „De Mine Însumi, să se știe, Că dreaptă-i a Mea mărturie, Căci știu de unde am venit Și unde merg; dar, negreșit, Voi nu știți de unde vin Eu, Nici unde duce drumul Meu.


Dacă pe Fiul omului, Îl veți vedea, la locul Lui, Urcând, precum a fost ‘nainte?…


Așa e pâinea cea cerească – Nu e ca mana ce-a hrănit Pe-ai voști’ părinți, care-au murit. Cel ce-o mânca pâinea cerească, De-a pururi are să trăiască.”


De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”


În jurul Său, Și-L ascultau, Iudei mulți. Când au auzit, Felul în care a vorbit – Dar, mai ales, chiar când Iisus, „A vieții pâine-s Eu”, le-a spus – Au început ca să cârtească Și, între ei, să șușotească,


Afară, căci Eu n-am venit – Din ceruri – să fac voia Mea, Ci să fac voia Celuia Ce M-a trimis aici. Vă zic,


Vă bucurați voi ceruri, toate, Căci Domnul, să lucreze, poate! Să răsunați de veselie, Adâncuri și cu bucurie Să chiuiți voi, munților, Precum și voi, pădurilor! Căci Domnul l-a răscumpărat, Pe Iacov. El Și-a arătat, Slava cea mare în ăst fel, Peste întregul Israel.


N-a fost ascuns nici trupul meu, Față de Tine. M-ai făcut Într-un loc tainic. M-ai țesut Cu măiestrie-n chip ciudat, De parcă aș fi fost aflat În locuri tainice, pe care, Pământul, în adânc, le are.


Pe munte, Domnu-a coborât – Pe vârful lui a tăbărât – Și l-a chemat pe Moise, sus – Pe munte – iar Moise s-a dus.


Aceste se vor fi-ntâmplat Pentru ca astfel, niciodat’, Să nu mai fie îngâmfați Copacii toți ce sunt aflați Chiar lângă malul apelor, Din pricina mărimii lor, Și nici stejarii înălțați Care de nori sunt mângâiați Fiind udați de apa lor, Pentru că-n rândul morților Copaci-aceștia au să cadă Și se vor pomeni drept pradă Adâncului pământului – Printre copiii omului – Cu toți acei cari, bunăoară, În groapă-ajung de se coboară.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite