Efeseni 4:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁹ Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt rău, ci unul bun, pentru consolidare, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Să nu folosiți niciun cuvânt dăunător, ci numai ce este util altora, urmărind edificarea lor (spirituală). În acord cu nevoile fiecăruia, vorbele voastre să ofere har celor care le aud.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă rea, ci ceva bun, spre edificarea necesară, ca să dea har celor ce ascultă!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ Nici un cuvânt rău să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, ziditoare, după cum e nevoie, care dau har celor ce ascultă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud.

Efeseni 4:29 Referans Kwoze

Coloseni 4:6

Vorbirea voastră, așadar, Să aibă, totdeauna, har; Cu sare, ea să fie dreasă, Să fie o vorbire-aleasă Și-astfel, prin ea, să fiți în stare, Răspuns să dați, la fiecare.

1 Tesaloniceni 5:11

De-aceea, să vă mângâiați, Unii pe alții – iubiți frați – Și-apoi, să arătați că știți, Necontenit, să vă-ntăriți, Precum, de altfel, am aflat Că faceți voi, neîncetat.

Qohelet 10:12

Ale-nțeleptului cuvinte Plăcute sunt. Cel fără minte, Cu vorbele sale deșarte, Te va apropia de moarte.

Proverbe 15:7

Cel înțelept știință are Să semene; însă cel care Nesocotit e, ia drept plată Numai o inimă stricată.

Proverbe 12:13

Păcătuirea buzelor O cursă este; dar celor Neprihăniți nu le e greu Să scape din necaz, mereu.

Matei 5:16

Și tot așa vreau luminând Lumina voastră ca, văzând – Lumea – ce fapte-ați săvârșit, Să fie, astfel, proslăvit Numele Tatălui din cer – Aceasta-i ceea ce vă cer!”

Proverbe 16:21

Când „priceput” omu-i numit, Are o inimă-nțeleaptă, Ce-mparte judecata dreaptă; Dulceața buzelor mărește Știința celui ce vorbește.

Isaia 50:4

„Iată că Domnul este Cel Care, o limbă iscusită, Mi-a dat, căci ea a fost menită Să-nvioreze pe cel care E doborât de întristare. În fiecare dimineață, Urechii Mele îi dă viață, Atent astfel, să pot a sta – Mereu – și să pot asculta, Așa precum fac și cei mici, Cari se vădesc doar ucenici.

Psalmi 52:2

Vicleanule, limba-ți urzește Doar răutăți și se vădește La fel ca briciul ascuțit.

Proverbe 15:23

Omul e bucuros când poate, Singur, răspuns să dea, la toate; Și ce bună-i vorba rostită Tocmai la vremea potrivită.

1 Petru 2:12

Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.

Luca 4:22

De bine, oameni-L vorbeau Și, foarte mult, se minunau De vorbele-I pline de har, Sfârșind prin a se-ntreba: „Dar, Oare, acest Învățător, Nu este-al lui Iosif fecior?”

Psalmi 5:9

Cărarea Ta sub ai mei pași, Căci nu-i nimic adevărat În gura a lor mei vrăjmași; În inimi, ei au adunat Doar răutăți, fără-ncetare; Pe-ale lor limbi aflate sânt Cuvintele lingușitoare – Gâtul le e ca un mormânt.

1 Petru 3:1

„Tot astfel, voi, nevestelor, Supuse fiți, bărbaților, Căci dacă fi-vor, printre ei, Unii cari sunt dintre acei Ce nu ascultă de Cuvânt, Să poată – chiar așa cum sânt – Să fie câștigați apoi, Fără cuvânt, ci doar prin voi,

Efeseni 4:16

Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.

Efeseni 4:12

Spre-a sfinților desăvârșire, Pentru lucrarea de slujire Prin care trebuie zidit Al lui Hristos trup, împlinit

Psalmi 71:24

Zilnic – apoi – eu voi cânta Și voi vesti dreptatea Ta, Căci toți cei cari mă dușmănesc Și-a mea pieire o voiesc, Departe sunt ținuți de mine, Și roși ajuns-au, de rușine.

Psalmi 45:2

Tu, dintre oameni, ne-ndoios Te dovedești cel mai frumos, Iar ale tale buze – iată – Pline de har doar, se arată. De-aceea, binecuvântat Ești tu, de Domnul, ne-ncetat.

2 Petru 2:18

Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.

1 Corinteni 14:19

Dar în Biserică, voiesc, Doar cinci cuvinte, să rostesc, Pe înțelesul tuturor Și spre învățătura lor, Decât vreo zece mii să zic, În alte limbi, și-apoi, nimic – Nimeni – să nu mai înțeleagă, Și-nvățături, să nu culeagă.

Romani 14:19

Așadar, voi să încercați, Neîncetat, ca să umblați, Doar după lucrurile care Dau pacea, cu îndestulare, Și care au să se vădească Precum că pot să ne zidească.

Romani 15:2

De-aceea spun că, orișicine Va trebui, astfel, să facă, Încât aproapelui să-i placă Făcând, atunci, prin a lui fire, Posibilă a sa zidire.

Ioan 1:37

Discipolii, pe urma Lui, Porniră-ndată, iar Iisus S-a-ntors, spre cei doi, și a spus: