Efeseni 4:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Iar omul nou, să îl luați, Cu el, ca să vă îmbrăcați; Căci omul nou este făcut În chipul, bine cunoscut, Cari este al lui Dumnezeu, Având sfințenia sa, mereu, Și o neprihănire-a lui, Ce-s ale adevărului.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

²⁴ și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ prin „îmbrăcarea” cu omul nou care este creat conform imaginii lui Dumnezeu în adevărata dreptate și în sfințenie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ și îmbrăcați-vă cu omul cel nou, cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁴ şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care le dă adevărul.

Efeseni 4:24 Referans Kwoze

2 Corinteni 5:17

Dacă e cineva-n Hristos, Omul acela – ne-ndoios – Nu e cu lumea, pe măsură, Căci nouă este-a sa făptură. Tot ce e vechi s-a dus și-apoi, S-au făcut numai lucruri noi.

Efeseni 2:10

Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.

Romani 13:14

Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”

Efeseni 6:11

Armura, de la Dumnezeu, Pe voi, să o purtați, mereu, Spre-a ține piept, diavolului, Precum și uneltirii lui.

Romani 6:4

Deci, prin botezu-n moartea Lui, Atunci când fost-am botezați, Cu El – odată – îngropați, Ne-am pomenit a fi și noi; Căci după cum Hristos apoi, Prin slava Tatălui Cel Sfânt, A înviat și, din mormânt, Afară-n urmă a ieșit, La rândul nostru – negreșit – Și noi trăim o viață nouă.

2 Corinteni 3:18

Cu fețele, noi ne găsim, Descoperite, și privim Ca în oglindă, slava care, Marele nostru Domn o are, Și-ntr-o clipită-apoi – dragi frați – În chipul Lui, vom fi schimbați, Umblând, mereu, în slava Lui, Purtați de Duhul Domnului.”

2 Corinteni 4:16

„De-aceea, fără îndoială, Noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul exterior Se trece-ncet, cel interior, Din zi în zi, se înnoiește Și, tot mai tare, se vădește.

Romani 13:12

Noaptea, aproape, a trecut. Aproape, ziuă s-a făcut. De-aceea, haideți să-ncercăm, Cu toții, să ne dezbrăcăm De faptele întunecate, Căci trebuie a fi luate, Acuma, armele pe care, Lumina zilei doar, le are.

Titus 2:14

Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.

1 Petru 2:2

Asemenea ca niște prunci Cari, de curând, născuți sunteți, Lapte duhovnicesc, să vreți A căpăta, să creșteți voi – Prin el – spre mântuire-apoi,

Romani 8:29

Pe cei pe cari i-a cunoscut, Mai dinainte i-a știut Și-a hotărât ca ei să vie Mai dinainte, ca să fie, Apoi, asemeni chipului Pe care-l are Fiul Lui, Ca între mai mulți frați, astfel, Să poată fi Cel dintâi, El.

Ioan 17:17

Sfințește-i Tată, pe toți cei Pentru care, Eu M-am rugat. Cuvântul Tău e-adevărat, Și-n adevărul Său, voiam Să îi sfințești. Când Eu eram,

Galateni 6:15

Căci, în Iisus Hristos – vă zic – Precum că nu-nseamnă nimic Tăierea împrejur făcută, Și nici tăierea nefăcută. Însemnătate – vă spun vouă – Are doar o făptură nouă.

Galateni 3:27

Câți, în Hristos, v-ați botezat, Toți, în Hristos, v-ați și-mbrăcat.

Isaia 52:1

„Sionule, trezește-te Și-apoi împodobește-te! Cetate sfântă, minunată – Ce ești Ierusalim chemată – Ia-ți haina cea strălucitoare Și straiul cel de sărbătoare! Căci nici un om ce-i necurat Sau nu e împrejur tăiat, În tine, nu va mai putea – De-acum – să intre și să stea.

1 Corinteni 15:53

Căci trebuie, precum v-am spus, Ca al nost’ trup – ce e supus, Până acum, la putrezire – Să se îmbrace-n nemurire.

Iov 29:14

Doar cu dreptatea, și-ntărit, De-mbrăcăminte i-am slujit. Neprihănirea, drept manta, Turban care pe cap îmi sta Mi-a fost mereu. Eu, orbului,

Efeseni 2:15

În trupul Lui – voiesc să știți – Că vrăjmășia dintre ei E-nlăturată, dragii mei; Legea poruncilor, și ea – Cu rânduiala ce-o avea – A fost înlăturată-apoi, Căci a dorit ca, din cei doi, Un singur om să poată face Și astfel, să aducă pace.

Isaia 59:17

Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.

Evrei 12:14

Pacea, mereu, s-o urmăriți – Și-apoi, sfințirea – căci, să știți, Că în alt fel, nu veți putea, Pe Domnul, de a Îl vedea.

Evrei 1:8

În timp ce, către Fiul Său, A spus așa: „Scaunul Tău, Care Îți e pentru domnie, În veci de veci are să ție. Tu, Dumnezeule, îl ai Ca, ne-ncetat, pe el, să stai. Toiagul Tău, cu cari domnești, Pentru dreptate-l folosești.

Geneza 5:1

Iată acum, cartea de neam A seminției Lui Adam,

Luca 1:75

În fața Lui și viețuind Doar în sfințenie și iubire, În pace și neprihănire, În viața care ni s-a dat.

Romani 7:6

Dar iată – frații mei iubiți – Am fost – de Lege – izbăviți, Căci morți suntem – se înțelege – Acum, față de astă Lege, Care – așa cum ați văzut – Neîncetat, robi ne-a ținut. Dar izbăviți, noi ne găsim Și trebuiește ca să știm, De-acum, într-un duh nou, mereu, Să Îi slujim, lui Dumnezeu, Nu după slova dovedită Că a ajuns a fi-nvechită.”

Romani 12:2

Să nu vă potriviți apoi, Chipului veacului, ci voi – Prin înnoirea minții – fiți În stare să deosebiți Voia pe care Dumnezeu Are s-o aibă, tot mereu. Aceea trebuie făcută, Pentru că ea Îi e plăcută, E bună și desăvârșită – De-aceea trebuie-mplinită.

2 Petru 1:4

Și cari, făgăduieli, ne-a dat – Nespus de mari și scumpe – care, Părtași, ne fac, pe fiecare, La firea cea dumnezeiască, Dacă, de starea cea lumească – De stricăciuni ce s-au găsit În pofta lumii – am fugit.