Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 4:18 - Biblia în versuri 2014

18 Având o minte-ntunecată Care, străină, se arată, De viața lângă Dumnezeu, Din pricina vălului greu Al neștiinței, ce-a venit Când inima li s-a-mpietrit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

18 fiind întunecați la minte, înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei din cauza împietririi inimii lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Mintea lor este în întuneric; și din cauza ignoranței și a „împietririi” inimii, sunt separați de viața care provine din Dumnezeu.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 având gândirea întunecată, străini de viața lui Dumnezeu din cauza ignoranței care este în ei, din cauza împietririi inimii lor!

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

18 Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.

Gade chapit la Kopi




Efeseni 4:18
34 Referans Kwoze  

Căci inima, și-a împietrit Acest popor. Au asurzit, Ochi-au închis, ca nu cumva, Văzând și auzind ceva, Să înțeleagă și-napoi, La Dumnezeu, să vină-apoi Pentru a fi tămăduiți.”


Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.


„Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor să nu mai vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă, Să nu se-ntoarcă înapoi – La Domnul – să-i vindec apoi.”


Și nu prin focul poftelor – Asemenea Neamurilor Cari nu-L cunosc pe Dumnezeu.


Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


Iată, pe voi cari, bunăoară, Străini erați, odinioară, Vrăjmași prin gândurile-acele, Prin ale voastre fapte rele, Acuma, El v-a împăcat, Cu Sine și, iertări, v-a dat,


Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.


„Odinioară, nu-L știați Pe Dumnezeu și robi erați, La cei ce n-au fost dumnezei Și îi slujeați, astfel, pe ei.


„Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.


Întrucât, lumea nu putea, Cu-nțelepciunea ce-o avea – Pe Dumnezeul cerului, În toată-nțelepciunea Lui – Să Îl cunoască, Dumnezeu A hotărât că nu e greu Ca să aducă mântuire, La credincioși, printr-o vestire A nebuniei crucii. Iată,


Tu, cel care te-ai arătat, Întotdeauna, măgulit, Căci orbii i-ai călăuzit, Că ești lumina, pe pământ, A celor cari, în beznă, sânt,


Dar ei tăceau. Atunci, Iisus, Privindu-i mânios, a spus: „Întinde-ți mâna!” Omu-acel, A-ntins-o și-a ajuns la fel, Cu și cealaltă, de îndat’,


Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.


Ai în vedere, Doamne Sfânt, Cuvintele din legământ! Căci locuri dosnice, din țară, Bârlog pentru tâlhari sunt, iară.


Însă, acel întreg popor, La minte, s-a vădit greoi Și, până astăzi – pân’ la noi – Când se citește un fragment, Aflat în Vechiul Testament, Acea maramă, arătată, Rămâne tot neridicată, Pentru că ea, doar în Hristos, E-nlăturată, ne-ndoios.


De Domnul, pe-acest munte, iată, Are să fie-nlăturată Marama ce acoperea Popoare și cari le-nvelea Pe neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ,


Eu sunt convins că n-ați știut, Că tot ceea ce ați făcut, Ați săvârșit din neștiință; Precum tot fără cunoștință, Mai marii voștri au muncit.


Deci, ce urmează? Israel Nu a primit ce-a cătat el, În timp ce rămășița dar – Care aleasă e, prin har – A căpătat; ceilalți, să știți, Însă, că fost-au împietriți,


Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.


„Voi, morți, cu toții, v-ați aflat, Prinși de greșeli și-al vost’ păcat,


El poate fi-ngăduitor Cu cel care-i neștiutor – Sau cu cel care-i rătăcit – Pentru că și el a simțit, De-atâtea ori, o slăbiciune Cari, stăpânire, pe el, pune.


În cea de-a doua, voie are – Să intre – doar preotul mare, O dată-n an, și nu oricum, Ci sânge-având, cu el acum, Ca să-l aducă, negreșit, Pentru păcatul săvârșit De sine însuși, după care, Pentru întreaga adunare – Pentru păcatele găsite Din neștiință-nfăptuite.


Niște copii cari ascultați. Târâți, să nu vă mai lăsați, În poftele ce le-ați avut, Pe vremea-n care n-ați știut.


Struț, bufniță, să nu mâncați. Nici pescărel să nu gustați, Și nici carnea coroiului, Sau carnea neamurilor lui;


Să-i prind pe cei din Israel – Care de Mine au uitat Și care s-au îndepărtat Din pricina idolilor – Atunci, chiar în inima lor.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite