Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 4:17 - Biblia în versuri 2014

17 Iată, acuma, ce doresc, În Domnul, să mărturisesc: Să nu trăiți, cumva, și voi, Precum trăiesc păgâni-apoi – Doar în deșertăciunea care, Din gândurile lor, răsare –

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 Așadar, iată ce vă spun și vă îndemn în Domnul: să nu mai trăiți așa cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândirii lor,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Aceasta este recomandarea mea, (în timp ce suntem) în Stăpân(ul nostru), pentru voi: să nu mai trăiți ca păgânii care se gândesc la lucruri nesemnificative.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Așadar, vă spun aceasta și dau mărturie în Domnul: să nu mai umblați cum umblă păgânii, în deșertăciunea minții lor,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Prin urmare, vă spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai trăiţi aşa cum trăiesc neamurile în deşertăciunea minţii lor.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor,

Gade chapit la Kopi




Efeseni 4:17
35 Referans Kwoze  

Căci chiar dacă L-au cunoscut, Pe Dumnezeu, din ce-au văzut, Ei, totuși, nu L-au proslăvit Și-asemeni, nu I-au mulțumit. Ba mai mult, pe de altă parte, Urmat-au în gândiri deșarte, Iar inimile lor – în care Priceperea, loc, nu își are – Îndată s-au întunecat.


Ei, cu trufie, glăsuiesc, Lucruri deșarte, și momesc – Cu ajutorul poftelor Cărnii și-a desfrânărilor – Pe-acei care s-au ridicat, Care de-abia, doar, au scăpat De cei cari, după glasul firii, Trăiesc pe calea rătăcirii.


V-am spus ăst lucru, iubiți frați, Ca voi să nu fiți înșelați De cei ce vor veni la voi, Cu vorbe-amăgitoare-apoi.


Pe voi, nu va răscumpărat Cu aur și argint curat – Care, cum știți, sunt trecătoare Și sunt lipsite de valoare – Din felul vost’ de viețuire, Cari l-ați avut drept moștenire, De la părinții voști’; ci voi


Cât și în case. Grecilor, Iudeilor, cu stăruință, Vorbitu-le-am, de pocăință În Dumnezeu și le-am mai spus Să creadă în Hristos Iisus, Care-I al nostru Domn. Acum,


Când Timotei însă-a sosit Din Macedonia-nsoțit De Sila, Pavel s-a dedat Vestirii doar, și-a arătat Iudeilor, clar, deslușit, Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristos. Dar ei râdeau


„Ce faceți?! Ce va apucat?! Stați și uitați-vă, la noi, Căci suntem oameni, ca și voi! Acuma dar – cum v-am mai spus – O veste bună, v-am adus, Ca să lăsați voi, la o parte, Aceste lucruri, ce-s deșarte, Și să vă-ntoarceți, negreșit, La Dumnezeu, cari a zidit Pământ și mare, cer și stele, Precum și tot ce este-n ele.


Vouă, cari sunteți rămășiță Ieșiți din a lui Iuda viță, Domnul vă zice: „Nu plecați Din acest loc! Nu vă mutați În țara Egiptenilor! Lucrul acesta, tuturor, Nu vă va fi îngăduit, Căci astăzi, el vă e oprit!”


„Acum, față de Dumnezeu Și de Hristos – de Domnul meu – Care îi va chema, odată, Pe vii și morți, la judecată, Pentru venirea Domnului Precum și-ampărăției Lui, Doresc ca să te rog, fierbinte, Să împlinești aste cuvinte:


Ascultă dar, îndemnul meu, Făcut față de Dumnezeu – Cel care e nemuritor Și, viață, dă lucrurilor – Și față de Hristos Iisus, Al nostru Domn, din cer, de sus, Cel care a făcut, odată, O mărturie minunată, ‘Naintea lui Ponțiu Pilat:


De-asemenea, te rog fierbinte, În fața Tatălui de Sus, A Domnului Hristos Iisus Și-a îngerilor, să păzești Poruncile ce le primești, Făcând ce trebuie făcut, Fără vreun gând de la-nceput, Și fără nici o părtinire.


Urmați, vă rog, îndemnul meu, Și, vicleșug, să n-arătați – Sau nedreptate – între frați, Pentru că Domnul pedepsește, Pe-acela care săvârșește Aceste lucruri, negreșit, Așa cum v-am adeverit.


Deci, nimeni să nu reușească, Apoi, cumva, să vă răpească, Premiul, neprețuit de mare, Pentru a voastră alergare, Făcându-și numai voia lui, Printr-o smerenie-a omului Și printr-un fel de închinare, Spre-a îngerilor venerare, Amestecându-se, astfel, În niște lucruri, pe cari el Nu le-a văzut și nu le știe, Umflat fiind, doar de-o mândrie Deșartă, care s-a născut Din gânduri ce au apărut Prin ce-a putut ca să rodească, Din firea lui, cea pământească,


Adică să vă dezbrăcați De viața voastră, din trecut, De omul vechi ce l-ați avut – Cari dus se lasă, în vâltoare, După o poftă-nșelătoare –


Totul, sub tălpi, I-a așezat Și, căpetenie, L-a dat De-asupra lucrurilor care, A Sa Biserică le are,


Încă o dată, le vorbesc Acelora care primesc Tăierea împrejur: să știe, Că sunt datori, Legea, s-o ție!


Iată ce vreau ca să zic eu: Când întărit-a Dumnezeu, Un testament, nu va putea, Să-l desființeze, nimenea. Nu poate fi dar, nimicit Ceea ce ne-a făgăduit, De Legea cari apare deci, La patrusute și treizeci De ani, de la promisiune.


Acela care-a semănat Puțin, puțin a secerat; Dar dacă semeni mult, apoi, Mult ai să seceri, să știți voi.


Vă spun un lucru, frații mei: Carne și sânge, nu sunt cei Cari vor putea să moștenească Împărăția cea cerească, A marelui nost’ Dumnezeu. De-asemenea, vă mai spun eu, Cum că nu poate putrezirea, Să moștenească, nemurirea.


Vă înștiințez că am aflat Că unii au tot spus, mereu, Că „al lui Pavel doar, sunt eu!”, Iar alții, dintre cei de-acolo, Pretind că sunt „ai lui Apolo!”, Sau „ai lui Chifa!”; alți-au spus Că sunt „ai lui Hristos Iisus!”.


Astfel, Petru mărturisea, Dădea îndemnuri și zicea: „Grăbiți-vă ca mântuiți, Din ăst neam ticălos, să fiți!”


Pe vremea ‘ceea, am văzut Ceea ce unii au făcut În ziua sfântă de Sabat: Unii, în teascuri, au călcat, În timp ce alții, snopi, cărară. În urmă, alții încărcară Vin și smochine pe măgari, Și struguri, puși în coșuri mari. Lucruri, de orice fel, au pus, Pe-ai lor măgari și le-au adus Către Ierusalim, de-ndat, Ca să le vândă, de Sabat. În clipa-n care am văzut Că mărfurile și-au vândut, Grabnic am mers și i-am mustrat, Atunci, în ziua de Sabat.


„La cei cinci frați, pe care-i am, Ca nu cumva, să-i văd că vin Și ei, în acest loc, de chin.”


Dacă cumva, s-a întâmplat Că o femeie s-a culcat, Cu cineva – cu un om care, O astfel de scurgere are – Să știe că trebuie-apoi, Ca să se scalde amândoi. Și el și ea vor fi spălați, Iar până-n seară-s necurați.”


Să umbli după Domnul tău Și să asculți de glasul Său. Să împlinești, neîncetat, Poruncile ce ți le-a dat; Păzește legea Domnului, Și toată rânduiala Lui. Din partea Lui, azi, îți vorbesc Și toate ți le dăruiesc: Porunca, legea, să se știe Că astăzi, eu ți le-am dat ție!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite