Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Al cărei slujitor, eu sânt, După măsura harului – Lucrare a puterii Lui – Care mi-a fost încredințat.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 al cărei slujitor am devenit eu, potrivit cu darul harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dat prin lucrarea puterii Sale.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Eu am fost cel desemnat ca slujitor al acestei Vești Bune; și delegarea mi-a fost făcută de Dumnezeu prin darul oferit de harul Său, în acord cu forța de care dispune atunci când El acționează.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 al cărei slujitor am devenit prin darul harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat potrivit cu lucrarea puterii sale.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Eu am devenit slujitorul acestei evanghelii prin harul pe care Dumnezeu mi l-a dat în dar după cum lucrează puterea Sa.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.

Gade chapit la Kopi




Efeseni 3:7
22 Referans Kwoze  

Precum că astă moștenire E, pentru credincioși, vădită, Chiar prin acea nemărginită Mărinimie, arătată, De-a Lui putere minunată, După lucrarea începută De-a Lui tărie ne-ntrecută,


Celui cari, prin a Sa putere, Lucrează-n noi, după plăcere – Și care poate face-apoi, Mai mult decât gândit-am noi, Sau decât am cerut vreodată –


(Măcar de ați fi auzit, De faptul că am dobândit Acea isprăvnicie – eu – A harului lui Dumnezeu, Care-mi fusese arătată Și cari, față de voi, mi-e dată.


Cari ne-a făcut, pe fiecare Din noi, să ne simțim în stare, A fi slujbași, pe-acest pământ, Pentru al Său nou legământ, Aflați nu-n slujba slovei lui, Ci în acea a Duhului; Pentru că Duhul, bunăoară, Dă viață, dar slova omoară.”


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.


La ce trudesc, anume, eu, Ce fel de luptă port, mereu, După puterea Lui cea mare – După a ei măsură, care A fost, în mine, așezată, Și prin tărie se arată.”


Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.


Dar cine este Pavel, oare? Cine-i Apolo? Ce hram are? Doar niște slujitori, mereu, În slujbă sunt, la Dumnezeu. Voi, prin aceștia, ați crezut, Și fiecare a făcut Numai după puterea lui, Dată din partea Domnului.


Ca printre Neamuri, cum am spus, Să fiu slujbaș al lui Iisus. Eu, slujba mea, o împlinesc Cu scumpătate, și trudesc, În Evanghelia Domnului, Ca Neamurile-n fața Lui, Să poată fi jertfa primită Bine, prin Duhul Sfânt, sfințită.


Harul cu care ne-a-nzestrat Și-apostolia ce ne-a dat, Ca noi, pe urmă, să-ncercăm, Pentru-al Său Nume, să chemăm Popoarele pământului, Să vină, la credința Lui.


Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Iar Cel ca-apostol l-a făcut Pe Petru, grijă a avut Ca să mă facă și pe mine, Și a găsit că este bine Ca Evanghelia s-o vestim, Și-n lume să o răspândim: El, celor, împrejur, tăiați, Iar eu, la cei ce-s netăiați, La Neamurile care sânt, Azi, răspândite, pe pământ –


„Deci, dacă slujba căpătată, După-ndurarea arătată Nouă, acuma, o avem, De oboseală, nu cădem.


Eu sunt Cel de la început Și nimeni altul n-a putut, Din mâna Mea să izbăvească. Cine-o să se împotrivească, Atuncea când lucra-voi Eu?”


„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.


Prin harul care mi-a fost dat, Eu vă îndemn, neîncetat, Ca nicicând, nimeni dintre voi, Să nu își facă, mai apoi, Câte-o părere despre sine, Mai ‘naltă decât se cuvine. Să arătați, astfel, dreptate, Și simțăminte cumpătate, Când este vorba despre „sine”, Cari să se potrivească bine Doar cu măsura de credință Pe care orișice ființă O are, de la Dumnezeu – Acesta a fost sfatul meu.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite