Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 3:17 - Biblia în versuri 2014

17 Să locuiască-n voi Hristos, Printr-o credință-adevărată, Cari e în inimi adunată, Având o temelie tare, Precum și-o rădăcină care Este, în dragoste, aflată; Și astfel să puteți, odată,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

17 astfel încât Cristos să locuiască, prin credință, în inimile voastre, pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 și astfel, Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Îi mai cer ca fiind înrădăcinați în dragoste și zidiți pe temelia ei,

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 așa încât Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință. Înrădăcinați și întemeiați în iubire,

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 iar Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în dragoste,

Gade chapit la Kopi




Efeseni 3:17
24 Referans Kwoze  

Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu.


Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu.


Lui Iuda, drept răspuns, i-a spus: „Cineva, dacă Mă iubește, Cuvintele, Mi le păzește Și astfel, el va fi iubit, De al Meu Tată. Negreșit, Atunci, la el, vom merge Noi, Să locuim cu el apoi.


Eu, cu Hristos, sunt răstignit, Și azi trăiesc… dar, de trăit, Nu mai trăiesc eu – să știți bine – Ci doar Hristos trăiește-n mine. În viața care o trăiesc Acum, în trup, împărtășesc Credința-n Fiul Cel pe care, Al nostru Dumnezeu Îl are, Cari m-a iubit și-apoi S-a dat, Pentru ca eu să fiu salvat.


Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.


Iată dar, că la ușă-s Eu, Și bat în ea. Dacă al Meu Glas, îl aude cineva, Și dacă va veni, cumva, Să Îmi deschidă – și Mă lasă – Atuncea, voi intra în casă Și voi cina cu omu-acel, Iar el, cu Mine-n acest fel.


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.


Voi, copilașilor, sunteți Din Dumnezeu și-astfel, puteți Să biruiți. Și-ați biruit Aceste duhuri ce-au venit, Căci Cel ce-n voi sălășluiește, Decât cel care se găsește, Acum, în lume, e mai mare Și e cu mult, cu mult, mai tare.


Și cărora, acum, a vrut, Ca să le facă cunoscut – Așa cum a găsit cu cale – Această taină-a slavei Sale Și necuprinsa bogăție, Ca Neamurile să o știe. Taina ascunsă, pentru lume, Iată ce spune-acum, anume: Iisus Hristos, aflat în voi, Nădejdea slavei de apoi.


Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.


Eu sunt în ei, iar Tu în Mine. Astfel, în chip desăvârșit, Ei vor fi una, negreșit, Iar lumea ști-va că Eu sânt Trimis de Tine, pe pământ Și că, pe ei, i-ai îndrăgit, Cum și pe Mine, M-ai iubit.


Mângâietoru-acest, anume, E Duh de adevăr. De lume, Nu e primit, căci nevăzut Îi este și necunoscut. Îl veți cunoaște numai voi, Pentru că va rămâne-apoi, Ca El să vă călăuzească Și-n voi are să locuiască.


El poate fi asemănat, Cu omul care și-a zidit Casa, pe stâncă. Au venit Vărsări de ape, care-apoi, Lovit-au, cu al lor șuvoi, Căsuța, însă, n-au putut S-o clatine, căci a avut, Pe stâncă, pusă, temelia, Și n-a învins-o vijelia.


Când soarele s-a arătat – Fiind căzute între stânci, N-au avut rădăcini adânci.


Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.


V-am dat această-nvățătură, Ca voi să știți că acel care Mănâncă al Meu trup – și are Să bea al Meu sânge – rămâne Pentru eternitate-n Mine; Astfel, în acel om, mereu, Rămâne-voi, atunci, și Eu.


„În ce privește – fraților – Lucrul jertfit idolilor, Nu sunteți voi, în neștiință, Căci vă știu, plini de cunoștință. Dar cunoștința, îngâmfare Aduce, pentru fiecare. Numai iubirea se vădește, Că-i singura care zidește.


Astfel, eu am însămânțat, Apoi, Apolo a udat, Iar Domnu-i Cel care-a făcut, Sămânța-n urmă, de-a crescut.


Voi, singuri, să vă încercați, Dacă-n credință vă aflați. Iată, vă-ndemn, acuma, eu, Ca să vă cercetați, mereu. Nu recunoașteți, oare-apoi, Cum că Hristos este în voi? Afar’ de faptu-n cari – dragi frați – Acum, ajuns-ați lepădați.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite